so, baby, talk to me like lovers do

mda, ar trebui să spun despre "poliţist, adjectiv".
despre cadrele lungi, lungi, în care bucur chiar face faţă şi chiar te ţine acolo. despre multa linişte din film. despre încadrările neaşteptate. despre finalul rotund ca o picătură pe o frunză, ca şi perfect.
despre simplitate şi subtilitate.
not bad, not bad at all! şi în sfîrşit un film românesc în care nu se vorbeşte despre comunism.

ps: două puncte-liniuţă-w, de la waiting, momeagă, care nu le ştii pe dinafară... ţ, ţ, ţ.