"Tu pleci acum în marele tău zborSpre Andromeda.
Mai aveam atâtea să-ţi spun...
Vorbe pierdute-n tăcerile lungi
Dinspre zori... când eram numai noi.
Drum bun!
De ce te ghemui aici,
Lângă tot ce e amintire?
Au prins glas tăcerile, clipa nu s-a oprit
În acest deopotrivă început şi sfârşit...
Numai gândul îşi flutură lacom
Aripile, căutând un cuvânt...
Nu-mi spune că n-ai să mă uiţi.
Asta o ştiu, e firesc, ne-am iubit.
Dar acum pleci în marele tău zbor.
Nu mă mai săruta! Ce-am vrut să spun?
Da... Pleci. Drum bun!
Iar când ai să te-ntorci, vei fi lumină.
Eu mă duc în Pământul nostru dintâi,
Să te-aştept.
Ştii care. E Terra,
Puţin mai jos de Steaua Polară.
Hai, vino acolo şi ia-mă. Să fim
Măcar pentru un infinit împreună."
Romulus Bărbulescu
Posts
6 comentarii:
... tacere si o mina strinsa pentru a fi alaturi, macar cu gindul...
>:D<
ei na. pe naiba.
:(
...
:(
Foarte frumoasa poezia...i-mi dai voie sa o copiez sa o trimita nora mea la cineva ?
nu trimite pe blog ci prin yahoo si scrie si sursa de unde o are !
Te rog sa-mi spui daca i-mi dai voie sau nu.....
Noi suntem incepatori in blogerit si nu vrem sa suparam pe nimeni nici sa avem probleme...
Multumim anticipat !
Salutari cu respect all !
daca scrie autorul, e suficient.
multumim.
Post a Comment