calea ferată ca decupată din Zonă.
"ăsta nu era drum asfaltat, şi mergeam de acolo, de la intersecţie, pînă la fîşie, sînt vreo 4 km, cu rucsacul plin cu cărţi şi reviste, le aduceam de la bucureşti, că ei nu aveau cum să ajungă la ele. o dată am dus un televizor şi l-am pus pe jos, în graniţă, şi era un colonel de-al lor care a întrebat: ce-aveţi acolo? un televizor, am spus. şi el: treceţi de-aici, n-am văzut nimic, treceţi odată!"
de unde se termină drumul, în lucru acum, se vede fîşia arată, desfăşurată pe văi şi culmile blînde. de-o parte e românia, dealul chel şi primele case. de la fîşie încolo, pădure deasă. crasna, pătrăuţi, camenca, fîntîna albă.
să te aşezi la marginea ţării, să te uiţi spre pădure, şi să simţi cum îţi stă inima.
Monday, May 17, 2010
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comentarii:
Hm, si lumina de culoarea mierii :). Da' la Straja sau la Cajvana ai fost?
şi ploaia. nţ. nu încă :)
ireal...
ukraina
muntii padurosi.
cica acolo era tot ro
candva.
şi cam de-aia ţi se opreşte inima, cînd şi vezi locurile, cînd şi vezi linia trasă...
bine-ai mai trecut pe-aici!
Post a Comment