where's the seraphimieri seară mi-am văzut cîinele negru. cel despre care ştiam că este uneori în spatele meu cînd mă duceam acasă, prin holul blocului cu o mie de uşi. cel pe care l-am întîlnit cu adevărat în vamă şi care m-a însoţit tăcut pe mal. iar de atunci nu a mai apărut.
where's the money that we made
ieri a traversat bulevardul, l-am văzut în retrovizoare, printre maşini - care nu au frînat pentru a-l ocoli şi nici nu au încetinit. mergea cu pas lung, hotărît. avea un soi de zgardă subţire şi destrămată, roşu închis. a trecut perpendicular pe stradă şi s-a topit în umbrele castanilor de pe celălalt trotuar.
where's the open gate, where's the fortune that we saved
ca de fiecare dată cînd apare, declicul din mine este evident
i got everything
şi îmi opreşte inima, totul capătă sens, iar bulevardul, traficul, oamenii încremenesc în jur
i got everything you need
pentru ca eu să pot vedea apusul în urma mea, să pot lăsa lumina să mă umple, să fiu un tot şi să mi se ridice sufletul, preţ de o clipă, la o palmă deasupra pămîntului.
Posts
5 comentarii:
eu n-am un caine, eu am un corb!
e, poftim.
deci ştii despre ce e vorba...
Iarta-ma pentru comentariul complet offtopic, dar n-am stiut ca ai blog, de-abia acum am vazut :)
Si m-am bucurat sa vad Obiceiurile de nunta, una dintre cele mai tari lecturi si din adolescentza mea.
Cat despre Potir si Vals, le recuperez zilele astea de la un prieten ;)
Am mai zis oare ca am telefonul lui Nicolae Paul Mihail si as vrea sa-l rog sa ne acorde un interviu?
eeeeee, ăla chiar că ar fi un interviu!
şi da: toată invidia mea pen' că înhaţi Lecturile :)
Inca n-am recuperat Lecturile (vorba ta), da' pana una-alta te invit la o leapsa, pe care o poti vedea aici:
http://veone.wordpress.com/2010/11/02/la-revedere/
Post a Comment