mix'n'match

e un fel de lume de sticlă, de ieri şi pînă azi, de la Ziegler-cel-învelit-într-o-jumătate-de-deget-de-gheaţă, la tinerii mesteceni şi plopi aplecaţi pe jumătate sub greutatea transparentă, am oscilat între nefericirea provocată de umezeala pătrunsă pînă la os şi uimirea în faţa formelor desluşite parcă pentru prima oară, graţie liniilor gri estompate care dublează orice relief.
a mai fost aşa, acum nişte ani buni, mi-amintesc, cînd ploaia de după amiază s-a transformat brusc în polei, iar troleele şi maşinile erau abandonate în piaţa rosetti, literalmente în mijlocul drumului. noi, trecătorii, ne strecuram printre ele, neputîndu-ne ţine în picioare pe trotuarul înclinat cu 2 grade - orice rigolă era un potenţial generator de mîini şi/sau picioare rupte.
(am o săgeată defectă la satelit şi mă scoate din sărite, grrrr, în cealaltă zi cu soare o să rezolv şi asta.)
- mai scrie şi tu pe blog! se oţărăşte mitru la mine de îndată ce mă vede. că eu tot timpul trec pe acolo!
da, dom'le, ce-i drept.
exagerat de muncă lunile astea, din vară şi pînă acum, n-am mai apucat să mă aşez lîngă mine şi să mă întreb de vorbă. poate în lungile seri de iarnă.
şi de restul o moleşeală teribilă, mi-e somn de nişte săptămîni şi nu mai apuc alea două zile legate în care să nu vrea nimeni nimic de la mine şi să pot să frec menta orişicum doresc. de unde se vede că frecatul mentei face bine la sănătate - doar de-aia îi zice plantă medicinală, nu?

p.s. şi constat acum, cu stupoare: n-am mai făcut poze din iunie! huideo! :(