deci: nu se mai poate aşa.
deci: de trei zile am venit cu oarece poze şi voiesc a le purica şi pune aci/pe listă, să vază tot omu' locuri de care-i e drag sau de care habar n-are unde sînt.
mă aşteaptă un text de dactilo, ba chiar doo, dacă mi-amintesc de ceva de acum doi ani, mi-e şi ruşine să zic că am uitat de el pînă mai adinenea.
am idei de însemnări, pe care le ţin minte chiar şi cîteva zile la rînd, dar nu ajung să le pun în pagină.
nu m-am mai jucat pe comp de cînd hăul.
n-am mai văzut un film interesant cam de tot atîta. deşi îmi fac liste mereu.
nu reuşesc să încep să citesc, nici de plăcere, nici de şcoală, deşi amîndouă strigă după mine de fiecare dată cînd trec prin camera de zi.
am făcut ordine şi curăţenie acum un număr de zile, văd că nu se arată nici un repetir.
în schimb: lucrurile se îngrămădesc iarăşi la vedere, prin propria lor voinţă, iar eu nu le ţin piept.
zac pe canapea, cu ochii în seriale pe care le-am mai văzut la vremea lor şi nici măcar nu-mi plac atît de mult pe cît mi-aminteam.
refuz cu încăpăţînare să purced la treburile domestice pe care e clar că tot va trebui să le fac într-o bună zi, şi va fi mai greu, căci inerţia creşte odată cu masa.
am o carte de colorat care mă aşteaptă.
am un puzzle mare care mă aşteaptă.
şi cred că mai am şi o sumă de dorinţe perfect îndeplinibile care mă cam aşteaptă. încă.
zic să mă scutur de hibernare. dacă într-o zi se vor plictisi şi vor pleca? eu la ce mai visez cu ochii deschişi?
ps: şi, în nota de procrastinare uzuală:
n-am încercat nimica pînă acum de la gaultier, să probăm, dară :)
de bază e dior, şi cînd mă gîndesc la diorette sau chiar la milly carnivora... m-m-m!
ps2: mi-e dor de nişte desene cu multe linii şi volute cum aveam într-o carte de poveşti mai veche. sau de lecturi obligatorii? ceva pe-acolo. prelungi şi care meritau colorate în pasteluri ciudate.
Posts
9 comentarii:
Constatarile fiind facute, eu zic sa se ia masuri urgente :D
Ei, o avea si Ajunul Bobotezii efecte - introspecitva!
@xxl: aceasta încercăm!
@A: nu găseşte pagina :(
http://camionagiu.ro/?p=2598
...păi, miracolul cu drumeţia în care plec şi mă-nzăpezesc la munte două luni şi pînă la primăvară termin un roman nu se poate petrece fin'că şi drumeţia e pe listă lîngă cărţile necitite sau nescrise şi filmele minunate nevăzute şi însemnările nescrise...
@A: da, în continuare: Not Found
Apologies, but the page you requested could not be found. Perhaps searching will help.
@v: de unde citiţi voi, măi, acelea? că la mine nu vede pagina aia :(. şi da, dar drumeţia e şi în lista cu nuebanipentruasta :/
Cred ca toti (atei sau credinciosi) ati simtit in viata macar o data urmatoarea chestie: ai multe planuri, proiecte pe teava, simti ca ai putea sa faci mult mai mult decat faci. Ca pierzi timpul la greu cu tot felul de prostii, ai strans prea mult balast format din deprinderi, obiceiuri inutile, ars gazul pe internet, vorbit aiurea la bere cu unul si cu altul, in fine, lucruri de tipul asta care nu te imbogatesc, semnificativ, nici material, nici intelectual, nici spiritual.
Teoretic stii ce ar trebui sa faci, ba chiar ai putea da lectii daca ar fi altul in situatia ta, insa ceva te opreste sa pui in aplicare ce stii.
Mergi, inertial, in acelasi fel ca acum 6 luni, ca acum 1 an, ca acum 3 ani.
Realizezi ca daca ai fi folosit, zilnic, chiar si numai jumatate de ora din timpul pe care l-ai irosit nici tu nu stii pe ce, acum ai parli o limba straina in plus!!! Sau daca ai fi pus in ultimii 3 ani la pusculita banii de pachetul de tigari zilnic, ai fi facut o excursie marfa de tot!
Asa sunt si eu. Am cel putin doua romane misto rau in cap, dar ca sa ma apuc sa le scriu am nevoie de conditii speciale. Sa nu ma mai ocup cu multe tampenii, sa ma focusez doar pe 2-3 chestii, sa nu mai pierd mult timp cu fleacuri (aici intra si ganditul la chestii care nu duc nicaieri, adica mai mare grija cu igiena mentala), sa nu ma uit la porcarii la televizor (sincer, chiar am pierdut 10 minute pretioase din viata vazandu-l pe Vadim in crize), sa imi fac program de scris.
Asa ca uneori realizam ca parca asteptam un miracol, ceva care sa ne oblige sa facem ce tot vrem de multa vreme, si nu putem din pricinile enumerate mai sus.
Adica Dumnezeu (pentru credinciosi) sau hazardul (pentru atei) sa ne duca intr-o situatie pe care sa nu o putem schimba, dar prin care sa fim aproape obligati sa ne punem in aplicare planurile pe care le tot legam de gard.
Cum ar veni sa merg intr-o drumetie acum si sa ma inzapezesc pe un munte atat de rau, incat sa stau doua luni la o cabana. Fara televizor, fara internet. Sa ma apuc sa scriu, si in primavara sa am o carte gata sau aproape gata.
Cred ca toti (atei sau credinciosi) ati simtit in viata macar o data urmatoarea chestie: ai multe planuri, proiecte pe teava, simti ca ai putea sa faci mult mai mult decat faci. Ca pierzi timpul la greu cu tot felul de prostii, ai strans prea mult balast format din deprinderi, obiceiuri inutile, ars gazul pe internet, vorbit aiurea la bere cu unul si cu altul, in fine, lucruri de tipul asta care nu te imbogatesc, semnificativ, nici material, nici intelectual, nici spiritual.
Teoretic stii ce ar trebui sa faci, ba chiar ai putea da lectii daca ar fi altul in situatia ta, insa ceva te opreste sa pui in aplicare ce stii.
Mergi, inertial, in acelasi fel ca acum 6 luni, ca acum 1 an, ca acum 3 ani.
Realizezi ca daca ai fi folosit, zilnic, chiar si numai jumatate de ora din timpul pe care l-ai irosit nici tu nu stii pe ce, acum ai parli o limba straina in plus!!! Sau daca ai fi pus in ultimii 3 ani la pusculita banii de pachetul de tigari zilnic, ai fi facut o excursie marfa de tot!
Scuze pentru bilbiiala , am luat cu copy paste si la primul send mi-a dat mesaj de eroare - comentariu prea lung.
Post a Comment