azi-noapte am visat că alergam. că alergasem în zilele anterioare şi uite, acum puteam să fac o tură de... (nu mai ştiu ce, cîmpie alfa? cartier?) pe de-a-ntregul, şi nu oboseam, a, şi puteam să alerg până la muncă, ceea ce era foarte bine, cu ocazia asta scuteam şi mersul cu maşina.
ţin minte senzaţia fizică foarte bine. simplitatea mişcării. coordonarea muşchilor şi tendoanelor, ca un reflex.
şi puteam să alerg.
Thursday, February 17, 2011
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comentarii:
Si uite asa, mai renuntam la cate ceva si ne spunem: - ei, inca-i bine!
Vorba ceea: si spanzurat e bine, mai greu este pana te obisnuiesti :)
nu ştiu dacă am renunţat. prea nu-s împăcată cu asta...
cum, măi, puteai, ca mă'nierviez acu... :))
păi că acu' nu prea mai pot... nu ca atunci lol
Post a Comment