apoulon a lui gelou

"bineînţeles că ştiu statuia lui mihai viteazul! eram cu mircea d. şi am rîs copios o după-amiază întreagă, era prin... '68... '69 ceva... venea neanicu acolo şi s-au făcut pregătiri disperate pe ultima sută de metri. au adus statuia din mai multe bucăţi, ca să poată s-o transporte şi, cînd s-o monteze, au aranjat calul, l-au asamblat pe mihai, dar cînd l-au pus în poziţie rămînea ridicat deasupra şeii, aşa că au adus vreo cinci muncitori care nişte ore au dat la babaroase în ţurloaiele voievodului să le crăcăneze destul cît să se aşeze cum trebuie pe cal.
adunasem nişte camioane de izmene de prin sate, nu exagerez, camioane, să se îmbrace la vizită. plus că tot timpul mişunau băieţii de la secu pe acolo, la tot pasul veneau şi cotrobăiau în izmene, să vadă ce am pus printre ele, dacă nu-s bombe, cred că se uitau de fapt şi în izmenele noastre proprii, atît de mulţi erau..."