cîteodată cînd vine ajunul lui moș niculae și n-are cine să-ți pună cadouri în ghete, ai așa un fel de strîngere de inimă.
dar dup-aia te vezi cu prietenii. ❦
Friday, December 6, 2019
Monday, November 4, 2019
Wednesday, September 4, 2019
envy-green
„the terrible engined angels that guarded the edge of the world”
deci cum puii mei să scrii așa?
deci cum puii mei să scrii așa?
Etichete:
longing
Wednesday, July 17, 2019
promisiuni
de fiecare dată după ce ies de la policlinică, îmi permit o tratație la bistroul francez din intersecție. mereu e dimineață tare, străzile sînt abia spălate și mai puțin pline. măturători, florărese, cîțiva amploaiați grăbiți spre fabrici.
mereu îmi promit că o să vin, într-o zi de concediu, și o să mă așez la una din mescioare, să îmi beau lattele și să-mi mănînc croissantul citind ziarul, trăgînd cu ochiul la trecători și așteptînd să mă ajungă soarele de după bloc în acest cartier care dimineața pare aproape normal.
mereu îmi promit că o să vin, într-o zi de concediu, și o să mă așez la una din mescioare, să îmi beau lattele și să-mi mănînc croissantul citind ziarul, trăgînd cu ochiul la trecători și așteptînd să mă ajungă soarele de după bloc în acest cartier care dimineața pare aproape normal.
Etichete:
coming back to life,
foreveragirl
Tuesday, July 16, 2019
his-t...
sigur că dacă fac copy în mobil nu pot face paste aici. nu direct, anyway.
„I’ll sing in the shower again, cook with a smile and dance in all the rooms.
I will heal.”
and yet. and yet...
„I’ll sing in the shower again, cook with a smile and dance in all the rooms.
I will heal.”
and yet. and yet...
Etichete:
însearaasta,
judging,
scrieri
Tuesday, July 2, 2019
e una din zilele alea
în care muncești de la șapte jumate dimineața și vei munci pînă la șapte seara. după care încui tot satul, vizitezi genitoarea, iei-dai diverse, te tîri prin orașul ireal de fierbinte pînă spre înnoptate, cînd ajungi acasă - și parcă văd că iar o să-ți vină să nu mai urcipînălapatrupescări, parcă ar fi mai simplu să te rezemi de gard și să asculți ciușii.
sîntobisită rupă obosită ruptă, cred că o să ascult jumătate de oră de muzică și abia dup-aia să-i iau urma lui sham, cel de pe cîrtițieră, care și el e frînt după o noapte de alergat între măcelari, doctor și restul echipajului.
(asta e o idee de scris, s-o notăm. aia din substratul acestei însemnări. sper s-o rețin pînă ajung la keep.)
sînt
(asta e o idee de scris, s-o notăm. aia din substratul acestei însemnări. sper s-o rețin pînă ajung la keep.)
Etichete:
ejusdemmalaiae,
scrieri
Wednesday, June 26, 2019
și recitesc
din vechiul blog, iulie 2007:
„eu nu sînt oamenii dinaintea mea” spune, „eu nu sînt eşecurile tale”.
corect. lmao. a fost ale lui?
„eu nu sînt oamenii dinaintea mea” spune, „eu nu sînt eşecurile tale”.
corect. lmao. a fost ale lui?
ramblings
una din convingerile și constatările mele de viață, repetitive, este că nu am fost și nu voi fi niciodată o femeie. acel gen după care bărbații întorc capul pe stradă. aia pe care o vedem și după care oftăm cu toții, indiferent de gen: asta femeie!
evident, marota asta n-a fost chiar the highlight of my life.
circulînd, însă, bară la bară pe o stradă cu nume de matematician, prefirînd în cap ce ascultam, ce purtam, cum purtam, percepția celorlalți vizavi de mine, am avut o mică revelație. nu voi fi niciodată o femeie. dar voi fi întotdeauna o fată.
ceea ce, de la o vîrstă încolo... :)
evident, marota asta n-a fost chiar the highlight of my life.
circulînd, însă, bară la bară pe o stradă cu nume de matematician, prefirînd în cap ce ascultam, ce purtam, cum purtam, percepția celorlalți vizavi de mine, am avut o mică revelație. nu voi fi niciodată o femeie. dar voi fi întotdeauna o fată.
ceea ce, de la o vîrstă încolo... :)
Etichete:
ana meen?,
foreveragirl,
s(h)el(l)fish,
true to myself
Tuesday, March 12, 2019
,
azi-noapte l-am visat pe tata. stăteam cu capul pe piciorul lui şi(-i?) citeam ceva. dintr-o carte? de pe nişte foi? am stat şi-am citit împreună şi-am discutat, mult. mult. eram liniştiţi. a fost bine.
"eu sînt viu şi voi sînteţi morţi."
"eu sînt viu şi voi sînteţi morţi."
Etichete:
s(h)el(l)fish,
true to myself,
vise
Tuesday, February 12, 2019
tarkovski. tatăl.
mi-aş dori să nu te mai visez. în nouă din zece visuri faci curte alteia. mi-aş dori să nu te mai iubesc în vis. am obosit să mă doară.
am regăsit o poezie minunată şi mă bucur de ea în seara asta. there's only this life. this light on earth. - spune el. there's no need to fear the end.
şi citesc pe diagonală cum altcineva nu are răbdare să apună soarele şi-şi lipseşte în a lăsa lucrurile să fie lente, plictisitor de încete.
şi abia am afirmat, din nou, cum cel mai minunat concediu pe care l-am avut a fost cel în care m-am eternizat pe un scaun la ovidiu, cu chestionarele de permis de şofat în braţe, iar prietenii mei veneau şi plecau, măsură efemeră a efemerului, în timp ce eu îmi mai luam o ciocolată caldă în dimineaţa asta şi clătite trase-n rom peste o săptămînă, şi citeam-rezolvam-stăteam-priveam-citeam-stăteam-priveam-existam.
unde sîntem?
poate-mi amorţesc membrele şi am mîncărimi pe spate pentru că-mi cresc aripi. ascuţite pînă la cer.
am regăsit o poezie minunată şi mă bucur de ea în seara asta. there's only this life. this light on earth. - spune el. there's no need to fear the end.
şi citesc pe diagonală cum altcineva nu are răbdare să apună soarele şi-şi lipseşte în a lăsa lucrurile să fie lente, plictisitor de încete.
şi abia am afirmat, din nou, cum cel mai minunat concediu pe care l-am avut a fost cel în care m-am eternizat pe un scaun la ovidiu, cu chestionarele de permis de şofat în braţe, iar prietenii mei veneau şi plecau, măsură efemeră a efemerului, în timp ce eu îmi mai luam o ciocolată caldă în dimineaţa asta şi clătite trase-n rom peste o săptămînă, şi citeam-rezolvam-stăteam-priveam-citeam-stăteam-priveam-existam.
unde sîntem?
poate-mi amorţesc membrele şi am mîncărimi pe spate pentru că-mi cresc aripi. ascuţite pînă la cer.
Sunday, January 27, 2019
en passant, lucruri de iarnă
e 27 ianuarie. altădată începeam lista pentru tabără. azi măcar am găsit poza unor prieteni de la mare şi le-am trimis-o - tot e ceva. mi-am găsit şi una din pozele cu tata pe ţărm, la costineşti. şi asta e ceva.
zilele trecute mă gîndeam că mi-au trebuit 45 de ani ca să descopăr că te poţi certa cu cineva pe care-l iubeşti şi să vă iubiţi în continuare. probabil cea mai mare descoperire pentru mine, de la foc încoace.
sînt încă în găoace. :)
zilele trecute mă gîndeam că mi-au trebuit 45 de ani ca să descopăr că te poţi certa cu cineva pe care-l iubeşti şi să vă iubiţi în continuare. probabil cea mai mare descoperire pentru mine, de la foc încoace.
sînt încă în găoace. :)
Etichete:
ana meen?,
true to myself
Wednesday, January 9, 2019
january
această lume ciudată. această lume din care sînt parte, în care mă port în felul ciudat care mi-e propriu, tangent cu feluri ciudate ale unora dintre ceilalţi.
ce ne leagă? nu ştiu. ce ne duce mai departe? ceva în care nu cred. altceva ne-ar trebui duce mai departe. dar ştim ce sau a o face?
ca atunci cînd explorezi în vis un tărîm ireal. visul pe care îl vezi şi ştii că e vis şi e plăcut. ca atunci cînd îţi pun mîna pe obraz şi mi-o săruţi. şi? one of me needs more.
mi-e dor de relaţii cu oameni care mă cresc.
ce ne leagă? nu ştiu. ce ne duce mai departe? ceva în care nu cred. altceva ne-ar trebui duce mai departe. dar ştim ce sau a o face?
ca atunci cînd explorezi în vis un tărîm ireal. visul pe care îl vezi şi ştii că e vis şi e plăcut. ca atunci cînd îţi pun mîna pe obraz şi mi-o săruţi. şi? one of me needs more.
mi-e dor de relaţii cu oameni care mă cresc.
Etichete:
aloneliness,
ana meen?,
s(h)el(l)fish,
true to myself
Subscribe to:
Posts (Atom)