Friday, December 6, 2019

de sezon

cîteodată cînd vine ajunul lui moș niculae și n-are cine să-ți pună cadouri în ghete, ai așa un fel de strîngere de inimă.
dar dup-aia te vezi cu prietenii. ❦

Monday, November 4, 2019

uneori

mi-e dor să fiu iubită.

Wednesday, September 4, 2019

envy-green

„the terrible engined angels that guarded the edge of the world”
deci cum puii mei să scrii așa?

Wednesday, July 17, 2019

promisiuni

de fiecare dată după ce ies de la policlinică, îmi permit o tratație la bistroul francez din intersecție. mereu e dimineață tare, străzile sînt abia spălate și mai puțin pline. măturători, florărese, cîțiva amploaiați grăbiți spre fabrici.
mereu îmi promit că o să vin, într-o zi de concediu, și o să mă așez la una din mescioare, să îmi beau lattele și să-mi mănînc croissantul citind ziarul, trăgînd cu ochiul la trecători și așteptînd să mă ajungă soarele de după bloc în acest cartier care dimineața pare aproape normal.

Tuesday, July 16, 2019

his-t...

sigur că dacă fac copy în mobil nu pot face paste aici. nu direct, anyway.
„I’ll sing in the shower again, cook with a smile and dance in all the rooms.
I will heal.”

and yet. and yet...


Tuesday, July 2, 2019

e una din zilele alea

în care muncești de la șapte jumate dimineața și vei munci pînă la șapte seara. după care încui tot satul, vizitezi genitoarea, iei-dai diverse, te tîri prin orașul ireal de fierbinte pînă spre înnoptate, cînd ajungi acasă - și parcă văd că iar o să-ți vină să nu mai urcipînălapatrupescări, parcă ar fi mai simplu să te rezemi de gard și să asculți ciușii.
sînt obisită rupă obosită ruptă, cred că o să ascult jumătate de oră de muzică și abia dup-aia să-i iau urma lui sham, cel de pe cîrtițieră, care și el e frînt după o noapte de alergat între măcelari, doctor și restul echipajului.
(asta e o idee de scris, s-o notăm. aia din substratul acestei însemnări. sper s-o rețin pînă ajung la keep.)

Wednesday, June 26, 2019

și recitesc

din vechiul blog, iulie 2007:
„eu nu sînt oamenii dinaintea mea” spune, „eu nu sînt eşecurile tale”.
corect. lmao. a fost ale lui?

ramblings

una din convingerile și constatările mele de viață, repetitive, este că nu am fost și nu voi fi niciodată o femeie. acel gen după care bărbații întorc capul pe stradă. aia pe care o vedem și după care oftăm cu toții, indiferent de gen: asta femeie!
evident, marota asta n-a fost chiar the highlight of my life.
circulînd, însă, bară la bară pe o stradă cu nume de matematician, prefirînd în cap ce ascultam, ce purtam, cum purtam, percepția celorlalți vizavi de mine, am avut o mică revelație. nu voi fi niciodată o femeie. dar voi fi întotdeauna o fată.
ceea ce, de la o vîrstă încolo... :)

Tuesday, March 12, 2019

,

azi-noapte l-am visat pe tata. stăteam cu capul pe piciorul lui şi(-i?) citeam ceva. dintr-o carte? de pe nişte foi? am stat şi-am citit împreună şi-am discutat, mult. mult. eram liniştiţi. a fost bine.
"eu sînt viu şi voi sînteţi morţi."

Tuesday, February 12, 2019

tarkovski. tatăl.

mi-aş dori să nu te mai visez. în nouă din zece visuri faci curte alteia. mi-aş dori să nu te mai iubesc în vis. am obosit să mă doară.



am regăsit o poezie minunată şi mă bucur de ea în seara asta. there's only this life. this light on earth. - spune el. there's no need to fear the end.
şi citesc pe diagonală cum altcineva nu are răbdare să apună soarele şi-şi lipseşte în a lăsa lucrurile să fie lente, plictisitor de încete.
şi abia am afirmat, din nou, cum cel mai minunat concediu pe care l-am avut a fost cel în care m-am eternizat pe un scaun la ovidiu, cu chestionarele de permis de şofat în braţe, iar prietenii mei veneau şi plecau, măsură efemeră a efemerului, în timp ce eu îmi mai luam o ciocolată caldă în dimineaţa asta şi clătite trase-n rom peste o săptămînă, şi citeam-rezolvam-stăteam-priveam-citeam-stăteam-priveam-existam.
unde sîntem?



poate-mi amorţesc membrele şi am mîncărimi pe spate pentru că-mi cresc aripi. ascuţite pînă la cer.

Sunday, January 27, 2019

en passant, lucruri de iarnă

e 27 ianuarie. altădată începeam lista pentru tabără. azi măcar am găsit poza unor prieteni de la mare şi le-am trimis-o - tot e ceva. mi-am găsit şi una din pozele cu tata pe ţărm, la costineşti. şi asta e ceva.
zilele trecute mă gîndeam că mi-au trebuit 45 de ani ca să descopăr că te poţi certa cu cineva pe care-l iubeşti şi să vă iubiţi în continuare. probabil cea mai mare descoperire pentru mine, de la foc încoace.
sînt încă în găoace. :)

Wednesday, January 9, 2019

january

această lume ciudată. această lume din care sînt parte, în care mă port în felul ciudat care mi-e propriu, tangent cu feluri ciudate ale unora dintre ceilalţi.
ce ne leagă? nu ştiu. ce ne duce mai departe? ceva în care nu cred. altceva ne-ar trebui duce mai departe. dar ştim ce sau a o face?
ca atunci cînd explorezi în vis un tărîm ireal. visul pe care îl vezi şi ştii că e vis şi e plăcut. ca atunci cînd îţi pun mîna pe obraz şi mi-o săruţi. şi? one of me needs more.
mi-e dor de relaţii cu oameni care mă cresc.