promisiuni

de fiecare dată după ce ies de la policlinică, îmi permit o tratație la bistroul francez din intersecție. mereu e dimineață tare, străzile sînt abia spălate și mai puțin pline. măturători, florărese, cîțiva amploaiați grăbiți spre fabrici.
mereu îmi promit că o să vin, într-o zi de concediu, și o să mă așez la una din mescioare, să îmi beau lattele și să-mi mănînc croissantul citind ziarul, trăgînd cu ochiul la trecători și așteptînd să mă ajungă soarele de după bloc în acest cartier care dimineața pare aproape normal.

his-t...

sigur că dacă fac copy în mobil nu pot face paste aici. nu direct, anyway.
„I’ll sing in the shower again, cook with a smile and dance in all the rooms.
I will heal.”

and yet. and yet...

e una din zilele alea

în care muncești de la șapte jumate dimineața și vei munci pînă la șapte seara. după care încui tot satul, vizitezi genitoarea, iei-dai diverse, te tîri prin orașul ireal de fierbinte pînă spre înnoptate, cînd ajungi acasă - și parcă văd că iar o să-ți vină să nu mai urcipînălapatrupescări, parcă ar fi mai simplu să te rezemi de gard și să asculți ciușii.
sînt obisită rupă obosită ruptă, cred că o să ascult jumătate de oră de muzică și abia dup-aia să-i iau urma lui sham, cel de pe cîrtițieră, care și el e frînt după o noapte de alergat între măcelari, doctor și restul echipajului.
(asta e o idee de scris, s-o notăm. aia din substratul acestei însemnări. sper s-o rețin pînă ajung la keep.)