...lucruri care trec

2012-01-22T14:14:00.002+02:00

n-am scris de foarte multă vreme. nici nu prea ştiu ce să scriu, sînt într-o perioadă cam mută, în ce mă priveşte.
de cam multă vreme.
de restul, toate bune.
lîncezeala şi uşorul spleen de duminică de iarnă, cînd afară e vînt şi umed şi stai şi purici hîrtii vechi, la o lumină cam chioară.

ci pune-te odată pe muncă!

2011-11-05T00:43:00.004+02:00

continuare la însemnarea din nouă iunie, sau mai exact epilogul micului sisif (că vine şi unul mare acum, din trei bucăţi).
aşadar, pt .jane :):
"Suntem, naţii la rând, desfăşurate pe tot globul, civilizaţii ale lemnului. Ne-a apărat, ne-a adăpostit, ne-a hrănit, ne-a (în)cântat. Lemnul încă mai este în jurul nostru, punându-ne sub atingere amintirea naturii, a naturalului. Se naşte şi piere ca şi noi, dar cu sute de ani mai bătrân. Fibra de lemn răsucită în curbe, riduri şi simboluri de trecerea timpului sau a mâinii omului ne-a stat alături de când ne ştim şi ne leagănă şi astăzi afectiv prin atracţia pe care o produce asupra milioanelor de vizitatori ai muzeelor în aer liber din întreaga lume - posibil dintr-un subconştient colectiv care a înţeles în cele din urmă lemnul ca arhetip familiar ancestral, cel al lui acasă."

ps: notă pentru autor: pune mîna şi schimbă bannerul!

pentru că şi pe vremea aia mergea lumea în tabără :)

2011-10-12T16:41:00.001+03:00

"Să fii pe vapor bucătar
Pe mări uragane să-nfrunţi,
Să fii într-un tren bucătar
Să treci peste ape şi munţi...

Să fii pe vapor sau în tren bucătar,
Ce viaţă, hei! Ce viaţă, hei!
Da-n tabără, printre copii,
E şi mai şi!
E şi mai şi!

Joacă ciorba-n polonic,
Ţiric-ţiric (ţuric, chitic, birlic, mitic...)
Şi cafeaua în bric,
(Idem)"

upthere

2011-10-07T22:56:00.001+03:00

şi să nu uitaţi de draconide, sîmbătă noapte!

pics

2011-10-07T18:00:00.005+03:00

el face unele poze ca insula:

iar ea face unele poze ca mine:

:)

sehnsucht

2011-08-18T09:24:00.002+03:00

poate pentru că aseară am vorbit despre îngeri şi cîini negri, azi dimineaţă m-am trezit cu sentimentul pe care îl am cînd o văd pe martha stalker-ului privind/împingînd paharul pe masă.
se face timpul, mdap.

from the craddle to the grave, when all i want is you

2011-08-04T21:19:00.000+03:00

cort (checked, ţucăm t+m), sac (checked), saltea (checked), şlapi (checked), costum de baie (2, checked), prosop (checked), hamac (checked), briceag (checked), cărţi, caiet, creion + gumă (checked), harta cerului, chibrituri (checked).
the essentials.
mai am de selectat lecturile şi papetăria, iar apoi 10 zile voi fi pe mal. well, pe maluri.

uffff, not a minute too soon!

apoulon a lui gelou

2011-08-02T08:28:00.003+03:00

"bineînţeles că ştiu statuia lui mihai viteazul! eram cu mircea d. şi am rîs copios o după-amiază întreagă, era prin... '68... '69 ceva... venea neanicu acolo şi s-au făcut pregătiri disperate pe ultima sută de metri. au adus statuia din mai multe bucăţi, ca să poată s-o transporte şi, cînd s-o monteze, au aranjat calul, l-au asamblat pe mihai, dar cînd l-au pus în poziţie rămînea ridicat deasupra şeii, aşa că au adus vreo cinci muncitori care nişte ore au dat la babaroase în ţurloaiele voievodului să le crăcăneze destul cît să se aşeze cum trebuie pe cal.
adunasem nişte camioane de izmene de prin sate, nu exagerez, camioane, să se îmbrace la vizită. plus că tot timpul mişunau băieţii de la secu pe acolo, la tot pasul veneau şi cotrobăiau în izmene, să vadă ce am pus printre ele, dacă nu-s bombe, cred că se uitau de fapt şi în izmenele noastre proprii, atît de mulţi erau..."

căci

2011-06-29T14:20:00.009+03:00

ce face un mierloi într-o zi de vară? cîntă printre ciocîrlanii de pe coamă, doar-doar s-or coace mai repede cireşele alea din plan secund!

ps: şi da, atîta obiectiv am la serviciu, grrr

i'm flying, i'll never stop trying

2011-06-22T06:17:00.003+03:00

na, că s-au mai dus unii frumoşi :((
"After 15 years(!) and six albums(!!) I think we've probably made our collective point by now and that it's time to close the book and return to the library..."

hamalîc

2011-06-09T22:27:00.004+03:00

pentru prima dată la şcoală am un proiect de examen care îmi cere să-mi închipui. orice. îmi dă mână liberă. aş putea spune fix ce vreau, câtă vreme e fezabil. incredibil! nu mi s-a mai întîmplat din clasa a patra.
şi-mi dau seama că mi-e greu ca naiba, aproape am uitat cum se flexează muşchiul ăsta, al libertăţii de imaginaţie. ca blonda de la miss: vreau şi eu să spun ceva: ăă... ăăăă... îmmm... ăăăă....
exact aşa şi eu. încerc să încropesc un dialog cu minele cu care negociez creaţia şi îmi fuge mintea conştientă de acolo, pentru că e prea greu! ce cărat biblioteci prin casa babacilor, ce tras de sacoşe pe scări - un nimic, faţă de a gîndi orice vreau!
pfuai!

en passant,

2011-05-25T13:21:00.004+03:00

cît hoinăream pe net în căutare de altceva, am găsit asta: beelitz hailstaetten.

remember

2011-04-22T11:33:00.003+03:00

îi mai ţineţi minte pe uraz şi jahil din călăreţii lui kessel?
aia carte!

le: gna-ha! corectură, numele de mai sus erau din versiunea engleză/franceză. în traducerea de la editura univers din anii '70, numele eroului este uroz, iar pe calul zălud îl cheamă jehol. şi au venit la mine.
pentru că o coincidenţă nu este decît cealaltă jumătate a întîmplării, pe care nu o ştim. iar în ziua în care mi-am amintit de buzkaşi-ul de la kabul, poşta a trimis avizul.
:)

10/12 cm

2011-04-15T09:09:00.004+03:00

mi-ar fi plăcut să pot să aleg, cum pot majoritatea femeilor.
dar o să trebuiască să lupt pentru posibilitatea asta. cu sfîrşit incert.

- What happened, happened and couldn't have happened any other way.
- How do you know?
- We are still alive.

jejak warisan

2011-03-15T08:33:00.004+02:00

"mi-e dor de mioriţa când trăia bunicul, dar nu o să mai fie niciodată aşa", spune el, şi mi se strînge inima amintindu-mi de grădina copilăriei, de rîsul şi uşurinţa zilelor de atunci.
cui lăsăm toate astea?

unease

2011-03-11T07:53:00.001+02:00

oare cînd primim lucruri ni se ia libertatea de a nu ni le dori?

unde să se ducă, unde să seducă...?

2011-03-04T18:27:00.002+02:00

nouă mii de kilometri. ba chiar şi vreo sută peste, da' na, cine mai ţine cont?
reisefieber.
iiii, am zgîrmici în palmă. ăştia-s kilometrii ăia pe care nu i-am condus :)
să-mi ţineţi pumnii. mă întorc repede, în cinci zile.

tan-ta-naaa!

2011-02-21T07:29:00.003+02:00

albume noi unkle şi cbl. ce alta să vrei de la viaţă?!
youkaïdi, youkaïda, youkaïdiaïdiaïda!

sueño

2011-02-17T06:59:00.004+02:00

azi-noapte am visat că alergam. că alergasem în zilele anterioare şi uite, acum puteam să fac o tură de... (nu mai ştiu ce, cîmpie alfa? cartier?) pe de-a-ntregul, şi nu oboseam, a, şi puteam să alerg până la muncă, ceea ce era foarte bine, cu ocazia asta scuteam şi mersul cu maşina.
ţin minte senzaţia fizică foarte bine. simplitatea mişcării. coordonarea muşchilor şi tendoanelor, ca un reflex.
şi puteam să alerg.

anşea,

2011-02-09T08:00:00.002+02:00

întîi: beuah!
apoi: de ieri mă gîndeam că de cîteva zile am o stare inexplicabilă şi neaşteptată de voioşie, din aia de-adevăratelea, cu geam deschis şi cîntat în maşină, vînt în plete. niiii-ni-ni. ca azi-dimineaţă să mă străluminez: păi da, băieţi şi fete, au început cînticelele de paseri! incredibil, dar foarte adevărat, ieri în sud mierle şi piţigoi (văzuţi cu uatyi miei), iar azi guguştei (doar audio) pe cărarea spre izvor(ul olanic). deci mi se arată: sînt meteodependentă. dar şi ciripitodependentă?!
şi am un chef nebun de pepsi (personajul, nu...) şi d'artois, ramura bretonă, de fugă de idei şi uşurinţă a spiritului.
hihihihi! vine, dom'le! (nu primăvara, terminaţi cu prostiile. vara!!!)
:D

hedonisme şi note*:

2011-02-03T05:57:00.002+02:00

la dinamo au scăunel de copii, să-şi pună clientul plodul alături la masă pe suport înalt, roz şi cu pernuţe.
tot în doi mai, faleza din golf este mult mai îngustă, iar plaja mult mai lată. unu-zero pentru plăjişti, atenţie pentru şoferi, căci la anul nu ştiu dacă mai circulăm pe acolo pe 4 roţi.
nunta de la pescărie a avut un dj cam penibil - de restul: lăsaţi în pana mea volumul constant!
valuri-valuri-valuri! cei patru blogeri descoperă noi şi noi metode de sărit în ele: la bază, în mijloc, de-a lungul, în creastă sau peste ea, în hăul de după. fiecare metodă cu hîţînelile ei distincte, generatoare de chiote "and a smile on the face of the tiger". aceleaşi valuri servesc uneori tigăi picante (ouch, ouch, arş!).
unul dintre mafioţi este, cu siguranţă, Piciul-care-rîde.
iar unul dintre băieţii care servesc la bibi a suspinat adînc văzîndu-ne şi ne-a mărturisit, cu tristeţe pofticioasă în glas şi privire, că n-a mai jucat remi de 9 luni.
un stuf suficient de matinal, cu ciucalată caldă, frişcă şi scorţişoară deasupra, aduce întotdeauna noroc la yams.
şi pentru că stuful vechi pare a se deteriora pe zi ce trece, pe drumul spre corturi se naşte un nou stuf, minuscul, cu muzici bune all day long! şi băncuţe de lemn încă închegate.
shadowul şi intruderul au plecat odată cu noi, şi m-a gîdilat în partea de şofer să le văd încărcate cu bagaje cum era şi Ziegler, aşteptînd cuminţi ca stăpînii să dea ultimul ocol de vamă.
numărul mucurilor de pe harta "sub chiştoace, plaja" a crescut de la zi la zi.
i heart caprese.

şi peste toate drumurile din vara aceasta lebăda se răsfiră mereu, ca să nu uit.

___________________
* postare scrisă, la vremea ei, într-un notepad. şi găsită acum trei zile prin compul de serviciu :)

ptiu!

2011-01-07T08:41:00.003+02:00

hotărîrea anului: nu mai merg pe pantelimon. decît dacă am de ajuns fips acolo, altminteri ¤%#&"#%¤@ în ele de gropi!

verişorul

2011-01-06T06:01:00.006+02:00

vărul ion*: "tu ştii cum arată atelierul acuma? cum îi acolo? cînd am venit m-am dus şi m-am aşezat acolo, pe treapţă, şi am luat o scîndură şi o mînă de cuie, şi am stat acolo şi am plîns şi am bătut cuie în scîndură, tăte cuiele".
____________________
* vărul ion, ca şi tatăl lui, tîmplar. de la canaturi de fereşti, la canapele, dulapuri şi toate cele. de 9 ani în spania, împreună cu familia. lucrează în construcţii, muncitor, alături de tatăl lui. de trei ani a început să-şi ridice casa lui, în marginea grădinii, lîngă branişte. ceea ce mă face să sper că într-o zi se va întoarce definitiv, ca să mai urcăm pînă su făgeţel, să facem slană şi să privim valea, întrebîndu-ne cum o fi să zbori cu deltaplanul.

i wish i was a writer, who sees what's yet unseen

2011-01-05T09:11:00.009+02:00

băi, nene.
deci: nu se mai poate aşa.
deci: de trei zile am venit cu oarece poze şi voiesc a le purica şi pune aci/pe listă, să vază tot omu' locuri de care-i e drag sau de care habar n-are unde sînt.
mă aşteaptă un text de dactilo, ba chiar doo, dacă mi-amintesc de ceva de acum doi ani, mi-e şi ruşine să zic că am uitat de el pînă mai adinenea.
am idei de însemnări, pe care le ţin minte chiar şi cîteva zile la rînd, dar nu ajung să le pun în pagină.
nu m-am mai jucat pe comp de cînd hăul.
n-am mai văzut un film interesant cam de tot atîta. deşi îmi fac liste mereu.
nu reuşesc să încep să citesc, nici de plăcere, nici de şcoală, deşi amîndouă strigă după mine de fiecare dată cînd trec prin camera de zi.
am făcut ordine şi curăţenie acum un număr de zile, văd că nu se arată nici un repetir.
în schimb: lucrurile se îngrămădesc iarăşi la vedere, prin propria lor voinţă, iar eu nu le ţin piept.
zac pe canapea, cu ochii în seriale pe care le-am mai văzut la vremea lor şi nici măcar nu-mi plac atît de mult pe cît mi-aminteam.
refuz cu încăpăţînare să purced la treburile domestice pe care e clar că tot va trebui să le fac într-o bună zi, şi va fi mai greu, căci inerţia creşte odată cu masa.
am o carte de colorat care mă aşteaptă.
am un puzzle mare care mă aşteaptă.
şi cred că mai am şi o sumă de dorinţe perfect îndeplinibile care mă cam aşteaptă. încă.
zic să mă scutur de hibernare. dacă într-o zi se vor plictisi şi vor pleca? eu la ce mai visez cu ochii deschişi?

ps: şi, în nota de procrastinare uzuală:

n-am încercat nimica pînă acum de la gaultier, să probăm, dară :)
de bază e dior, şi cînd mă gîndesc la diorette sau chiar la milly carnivora... m-m-m!

ps2: mi-e dor de nişte desene cu multe linii şi volute cum aveam într-o carte de poveşti mai veche. sau de lecturi obligatorii? ceva pe-acolo. prelungi şi care meritau colorate în pasteluri ciudate.

explicativă

2010-12-19T08:47:00.003+02:00

păi da. n-am făcut poze pentru că ultima dată s-a poticnit diafragma şi am oarece poze alburii de neînţeles. hum. ar trebui dus la curăţat micuţul. parcă era o reprezentanţă canon pe la cîmpia libertăţii.
iar de restul, să vie odată zilele alea libere, că îmi ţiuie urechile de atîta serviciu!
în ultimele doo uichenduri m-am dat cu buratecul, spre le, cu muzica veche (am prăjit bricheta burătecuţului cu capacul de la usebel, shame on me), şi fireşte că de la ulmi dăm bip şi apoi, cînd ne apropiem de cotitura de la benzinărie, ne uităm la steaguri să vedem dincotro bate vîntul, şi acum e îngheţat pe sub saivane, am putea să dăm o fugă pînă acolo să vedem ce e, dacă e... oare doar perioadă comemorativă, sau mă zgîrmă dorul?

mix'n'match

2010-12-02T18:34:00.003+02:00

e un fel de lume de sticlă, de ieri şi pînă azi, de la Ziegler-cel-învelit-într-o-jumătate-de-deget-de-gheaţă, la tinerii mesteceni şi plopi aplecaţi pe jumătate sub greutatea transparentă, am oscilat între nefericirea provocată de umezeala pătrunsă pînă la os şi uimirea în faţa formelor desluşite parcă pentru prima oară, graţie liniilor gri estompate care dublează orice relief.
a mai fost aşa, acum nişte ani buni, mi-amintesc, cînd ploaia de după amiază s-a transformat brusc în polei, iar troleele şi maşinile erau abandonate în piaţa rosetti, literalmente în mijlocul drumului. noi, trecătorii, ne strecuram printre ele, neputîndu-ne ţine în picioare pe trotuarul înclinat cu 2 grade - orice rigolă era un potenţial generator de mîini şi/sau picioare rupte.
(am o săgeată defectă la satelit şi mă scoate din sărite, grrrr, în cealaltă zi cu soare o să rezolv şi asta.)
- mai scrie şi tu pe blog! se oţărăşte mitru la mine de îndată ce mă vede. că eu tot timpul trec pe acolo!
da, dom'le, ce-i drept.
exagerat de muncă lunile astea, din vară şi pînă acum, n-am mai apucat să mă aşez lîngă mine şi să mă întreb de vorbă. poate în lungile seri de iarnă.
şi de restul o moleşeală teribilă, mi-e somn de nişte săptămîni şi nu mai apuc alea două zile legate în care să nu vrea nimeni nimic de la mine şi să pot să frec menta orişicum doresc. de unde se vede că frecatul mentei face bine la sănătate - doar de-aia îi zice plantă medicinală, nu?

p.s. şi constat acum, cu stupoare: n-am mai făcut poze din iunie! huideo! :(

breakthrough

2010-09-16T09:13:00.003+03:00

where's the seraphim
ieri seară mi-am văzut cîinele negru. cel despre care ştiam că este uneori în spatele meu cînd mă duceam acasă, prin holul blocului cu o mie de uşi. cel pe care l-am întîlnit cu adevărat în vamă şi care m-a însoţit tăcut pe mal. iar de atunci nu a mai apărut.
where's the money that we made
ieri a traversat bulevardul, l-am văzut în retrovizoare, printre maşini - care nu au frînat pentru a-l ocoli şi nici nu au încetinit. mergea cu pas lung, hotărît. avea un soi de zgardă subţire şi destrămată, roşu închis. a trecut perpendicular pe stradă şi s-a topit în umbrele castanilor de pe celălalt trotuar.
where's the open gate, where's the fortune that we saved
ca de fiecare dată cînd apare, declicul din mine este evident
i got everything
şi îmi opreşte inima, totul capătă sens, iar bulevardul, traficul, oamenii încremenesc în jur
i got everything you need
pentru ca eu să pot vedea apusul în urma mea, să pot lăsa lumina să mă umple, să fiu un tot şi să mi se ridice sufletul, preţ de o clipă, la o palmă deasupra pămîntului.

don't let nothing ride you

2010-08-30T09:52:00.003+03:00

jordan matter - dancers among us.

detalii

2010-07-30T06:52:00.007+03:00

anşea, mă întreba împricinatul de insulă. cu scuzele de rigoare pentru întîrziere, că nu prea apuc să stau în faţa computadorului, ete şi insula:

unde e parcată lotca, în colţul din stînga, e de fapt coborîrea către mal şi locul de parcare, pe vremea noastră, a maşinilor. adică locul din care am pozat e sus, pe marginea rîpei.

drumul cu plopi.

tot drumul.

nou loc de pescuit, la intersecţia cu drumul vechi, care cred că poate fi numit al pilotului ;)

primăria urbei.

şi tot drumul cu plopi, văzut de sus, la întoarcere.

mack a relatat pentru dvs. de la faţa locului. andreea, ai legătura.

big bird spreads the word

2010-07-16T09:44:00.002+03:00

hiii, n-am mai scris aici de cinci săptămîni! pfuai.

şi cum ziceam, viu cu autobusul la lucru. căşti: ştiri, reclame, ştiri, ascultători în direct, comentatori tipicari şi mahalagii, ştiri. cam plictis, trage a somn. să ne mutăm pe muzici. ce-om mai găsi prin mobil. şi cum n-am mai pus de mult ceva nou pe card, de-o vreme încoace parcurg ultimii 3-4 km stînd cuminte pe scaun, cu mîinile în poală şi privirea semiabsentă, dar cu nivelul de energie crescînd cu fiecare măsură. ce cafea, neică? ce redbull şi ce ceai negru de dimineaţă? două-trei piese şi cobor la şosea cu pulsul vioc, hop-hop, depăşesc vijelios castanii care flutură indignaţi, şi vorba lui nea Pepsi*: bromoval, bă!

de restul: cortul şi sacul de dormit în mînuri, rucsacul negru în spinare, autogara mă aşteaptă pe la 4, iar marea... cît de curînd. :)
sehnsucht.

_____________________
* damen vals, ed. eminescu, colectia clepsidra, 1975

quo vadis?

2010-06-10T09:29:00.002+03:00

preiau de la turambar trimiterea către un articol pe cît de trist, pe atît de adevărat. şi revoltător.
îl puteţi citi aici.

dans la cité, parkour

2010-06-07T18:33:00.005+03:00

are cel mult 20 de ani, handicap locomotor, se deplasează cu cadrul. se străduie să se urce în autobuz, ajutat de cîţiva pasageri.
şoferul a coborît şi el şi se uită dacă totul e în regulă. constatînd că oamenii se descurcă, se întoarce la cabină şi îi prind sfîrşitul comentariului: "...însoţitori? n-ai luat caşcavalul?! să vină ăia să te dea jos!"

vicovu de sus

2010-05-17T18:34:00.002+03:00

calea ferată ca decupată din Zonă.
"ăsta nu era drum asfaltat, şi mergeam de acolo, de la intersecţie, pînă la fîşie, sînt vreo 4 km, cu rucsacul plin cu cărţi şi reviste, le aduceam de la bucureşti, că ei nu aveau cum să ajungă la ele. o dată am dus un televizor şi l-am pus pe jos, în graniţă, şi era un colonel de-al lor care a întrebat: ce-aveţi acolo? un televizor, am spus. şi el: treceţi de-aici, n-am văzut nimic, treceţi odată!"
de unde se termină drumul, în lucru acum, se vede fîşia arată, desfăşurată pe văi şi culmile blînde. de-o parte e românia, dealul chel şi primele case. de la fîşie încolo, pădure deasă. crasna, pătrăuţi, camenca, fîntîna albă.
să te aşezi la marginea ţării, să te uiţi spre pădure, şi să simţi cum îţi stă inima.

the wanderer in me

2010-05-13T18:07:00.003+03:00

uneori îmi vine să zgîrii pielea de pe volan şi să alerg banda gri de sub mine, lăsîndu-mă moale pe spătarul scaunului.
atunci drumul e singurul care mă ajunge.
şi muzica.

no shit? lmao.

2010-05-10T11:26:00.005+03:00

...primeşti un sms şi-l deschizi, sperînd la o vorbă bună sau o explicaţie sau ceva meritat, şi citeşti: "Vă informăm că pe 02-05-2010 s-a emis factura..."
sau asta meritam? :))

mda, încă o zi de azi.
să nu uiţi, darie.

intermezzo

2010-05-06T21:07:00.006+03:00

catargul din bannerul de odinioară e înfipt cu vîrful într-un nor prins între cenuşiul întunecat al zilei şi rozul iluzor al luminilor de noapte ale oraşului. o jumătate de oră de relache.

plopii au frunze, central plains foarte mic în fundal, întuneric şi linişte în toată casa. în bucătărie ceva mijotează înăbuşit, mirosul e casnic şi reconfortant.
se vede şi se aude vîntul pe străduţa mea, cum rareori se întîmplă.
dimineaţă mă durea glezna.
se schimbă vremea.

nu e noapte. nu mai e zi. e ceasul de mijloc, e freamătul schimbării, e mişcarea aerului odată cu umbrele, odată cu timpul.
dacă las mos 6581 şi mai încet şi iau ochii din ecran, e aproape vară.
e vară.
e noapte dinainte de ploaie şi e cald şi e de scaldă. e de corbu la 1 noaptea, e de înotat în dunăre atît de lin cît să vezi cum ţi se plimbă stelele printre palmele cu care despici apa, e de strîns mai bine pe scăunel în pelerina mică alb şi roşu pe care ai învăţat să înnozi cu fundă şi de ascultat sporovăielile bunicilor, e de traversat parcul către casă şi mirosit toate ierburile care se jilăvesc sub aerul răcoros de pe lac, e de pitit lîngă poarta de la branişte şi povestit istorii cu fantome şi ronţăit măcrişul de lîngă gard scăpat de urgia oilor, e de dormit în reisefieber şi trezit înainte de răsărit şi fugit cu maşina ca furii, cînd nimeni nu mişcă şi nu ştie, către mînăstirile din nord.
e parte din mine, ceasul ăsta.

de demult.

2010-04-30T11:58:00.005+03:00

cînd eram prin şcoala generală am visat cum venise o vrăjitoare la noi în curte şi, pentru o dorinţă pe care era de acord să mi-o împlinească, mi-a cerut să o las să-mi adoarmă cîinele, căci îi era frică de el. (cîinele nostru a fost otrăvit apoi şi a murit, trei zile mai târziu.)
i-am cerut să mă facă frumoasă.

"biroul de presă"

2010-04-19T15:34:00.005+03:00

agia patronatoare de lîngă mine a înnebunit cu capul. altminteri nu poci spune. chiar să nu fie în stare să dea un comunicat fără dude în el? :((

din categoria: cîte greşeli număraţi în imaginea de mai sus?
*sigh*

side note: ziegler devine aproape-aproape, şi cumva îmi vine să întind mîna după toţi kilometrii ăia pe care nu-i cunosc, ca şi cum nu am văzut cînd a zîmbit prima dată. încep să fiu de-a casei.

oldies

2010-03-30T10:48:00.002+03:00

huh. a fost. şi noi la el. ehhhhh...

nu-mi plac examenele. na.

2010-03-09T19:42:00.004+02:00

dap, chiar aşa eram, cu prieteni mai vechi şi iubiţi mai noi, umblînd în marginea unei cîmpii cu mult stuf şi lanuri înalte şi verzi, străbătute de poteci mici ca în parc, pe vremea cînd iarba era înaltă, şi de lume ca în parc - iar noi coboram de pe deal spre cîmpie, ţinînd de cîte o margine subţire ca o jurubiţă norii destul de negri dar nu destul de compacţi care se coborîseră mult deasupra capetelor noastre, la în(tin)de-mîna noastră, pentru că urma să se înnoreze, iar noi aduceam fiecare cîte un nor din acela, din care urma să plouă peste cîmpie. iar unei fete i se încurcase şiretul de la rola stîngă şi se aplecase în mijlocul cărării să şi-l lege, blocînd drumul, aşa că sporovăiam în continuare în urma ei, lungind pasul ca să-i dăm răgaz.
aşa m-am trezit.
era foarte colorat.
:)

le:
il capo di tutti capi: poţi să-mi găseşti şi mie cum se chema teatrul mic înainte? era pe strada sărindari.
eu: da, stai niţel să caut... teatrul maria filotti, apoi teatrul constantin nottara, apoi pentru tineret şi copii, iar din '64 teatrul mic.
el: aha! mersi. eşti tare, ai goagălul la degetul mic...
eu: da, ne putem reaminti totul pentru dvs.
ceea ce chiar makes sense. heh.

mare meci, mare

2010-03-09T09:56:00.001+02:00

ca să citez o prietenă: dacă vreţi să vedeţi cum înscriem încă o bătaie în palmaresul impresionant... :)
sîmbătă, la ora 14, la Arcul de Triumf. cu georgia.

pfui!

2010-02-24T08:51:00.005+02:00

păi da, că atunci cînd ai gipan nou, dai drumul la ninonino-ul cu care inteţionezi să alungi partenerii de trafic din calea-ţi (doar eşti demnitar, celamea) şi te apuci să zbieri în megafon: "daţi-vă la o parte... 200 de mii ţigările... uite, bă, gigeoacă, are şi cronometru..." mbeeembeeembeee face ţignalul de avertizare. gigeoacă stă alături, cu cuşma trasă pe urechi, şi se zgîieşte la bord prin uşa întredeschisă a şoferului.
toate acestea în spaţiul profund reverberant al gangului dintre agia zazei şi noi. la un volum care îmi zgîlţîie urechea de pedestraş nevinovat, cu eulogy-ul din căşti cu tot. măi, nene! X(

în schimb, în dimineaţa de astăzi, un curcubeu maaaare spre apus. şi da, am din nou încărcător, deci şi pozac! yeeheee!
şi am primit un ghiocel.
uof. că nu mai vine odată verdeaţa......

şi anume

2010-02-21T13:03:00.004+02:00

cum să nu crezi că eşti în alt anotimp, cînd te trezeşti cu asta în urechi:

adică piţigoiul, ca să nu mai vorbim de asta:

adică mierla?
doar m-am mutat în crîng, nu? :)
uof. şi cum te trezeşti, neştiind încă în care dintre lumi, de fapt afară e cireşul cel mare, gata copt la cinşpe iunie, şi abia a început vacanţa...

despărţire la marele zbor

2010-02-08T19:53:00.006+02:00

"Tu pleci acum în marele tău zbor
Spre Andromeda.
Mai aveam atâtea să-ţi spun...
Vorbe pierdute-n tăcerile lungi
Dinspre zori... când eram numai noi.
Drum bun!
De ce te ghemui aici,
Lângă tot ce e amintire?
Au prins glas tăcerile, clipa nu s-a oprit
În acest deopotrivă început şi sfârşit...
Numai gândul îşi flutură lacom
Aripile, căutând un cuvânt...
Nu-mi spune că n-ai să mă uiţi.
Asta o ştiu, e firesc, ne-am iubit.
Dar acum pleci în marele tău zbor.
Nu mă mai săruta! Ce-am vrut să spun?
Da... Pleci. Drum bun!
Iar când ai să te-ntorci, vei fi lumină.
Eu mă duc în Pământul nostru dintâi,
Să te-aştept.
Ştii care. E Terra,
Puţin mai jos de Steaua Polară.
Hai, vino acolo şi ia-mă. Să fim
Măcar pentru un infinit împreună."

Romulus Bărbulescu

who wrote that song of summer...?

2010-02-08T09:34:00.011+02:00

- am ascultat albumul nou massive şi e chiar bunuţ, seamănă cu cele vechi, plus două piese cu martina - dom'le, îmi place din ce în ce mai mult fata asta.
- am primit cadou şi wireless o însemnare privată care a venit cu cald-cald pe dinăuntru şi cu dorinţa de a îmbrăţişa. am păstrat tăcerea, respectuos, şi cu greu.
- am deszăpezit în numeroase rînduri şi am patinat în toate direcţiile, lipsa caucioacelor de iarnă pe spate se cunoaşte.
- am ieşit din casă, săptămîna trecută, într-o dimineaţă pură de vară, cu început de răsărit pe blocurile din faţă, cu cîntec frenetic de guguştiuci, cu mierle la contratimpi. toate bune şi frumoase pînă la primul inspir de aer îngheţat. mdeah. mai avem de aşteptat niţel, fetiţă, aibi şi tu răbdare...
- mi-am pierdut buletinul (găsitorului, recompensă) şi cardul ratb. ultimul a fost găsit de colegi în parcare, primul aşteaptă să fie declarat.
- nu mai ajung să-mi iau odată încărcătorul pentru cameră (şi el pierdut, de astă-vară, mai exact rătăcit) şi nu am cu ce face poze *snif!!*
- am făcut de mîncare pentru întregul familion şi m-am simţit bine, responsabilă, ştiutoare. apoi m-a umflat rîsul şi lenea.

înot printre multe vise şi o stare de μεσόγειος, între două limanuri (chiar, ce-o mai fi pe la karaçuklu?), mă mişc aerial.
chiar. că asta nu v-am dat. de multă vară. :)

ringhişpil

2010-01-25T10:55:00.010+02:00

marginea marginii dosurilor de curţi ale dosurilor de blocuri ale ferentariului beneficiază de market-ul liselotte.
gerul îmi îngheaţă mîinile înmănuşate înainte de a parcurge jumătate din curtea serviciului, cu greu reuşesc să surprind un (in)amic public care îmi taie calea, rostogolindu-se cu zgaibaracele în sus în cărare, să-l scarpin pe burtă.

zile calme, altminteri.
ieri m-a deocheat cineva, suspectez o copilă de cinci ani, de am zis că m-a pocnit gripa porcină. aviz necunoscătorilor.
şi nu ştiu altele ce să zic, ascult din lisa şi klau s cel nou, am chef de văzut filme artistice şi nu prea apuc, de scris şi aşijderea, de gătit şi ibidem.
îmi pare bine că e iarnă de-adevăratelea, cu zăpadă şi scîrţ. cred că m-aş bucura să merg la munte şi/sau să practic oarece sporturi de iarnă - apropo, vine olimpiada.

a, da, da, şi album nou massive. încă n-am avut plăcerea. poate live... ;)

:((((((((((

2010-01-04T15:20:00.002+02:00

http://lhasadesela.com/lhasa_de_sela/menu.php?lang=en

şi încă două goodies, nu chiar noi

2009-12-28T17:02:00.005+02:00

de fetili astea uitam să zic, cu albumili de '09:

am găsit

2009-12-19T16:03:00.003+02:00

cele de ziceam anul trecut că nu le mai ştiu... noroc cu culegătorii :)

postarea 101, academică

2009-12-19T07:21:00.000+02:00

ei, da. iniţiativă lăudabilă:
http://academicearth.org/

astăzi

2009-12-18T09:01:00.009+02:00

lucruri vii*

2009-12-16T08:12:00.015+02:00

(* - © vidal)
am venit azi la serviciu şi am dîrdîit zece minute afară, numai ca să mă minunez cum stolul uriaş de ciori care părăseşte bucureştiul nu se termină. şi serios, nu s-a terminat. vin din SE spre NV, probabil spre cîmpurile de la tărtăşeşti?
nenea alfred era mic copil, cu paserile lui, zău aşa...
şi mi-am amintit că am mai văzut frumos pe cîmp, cîndva, şi am căutat. au văzut şi alţii, pe cîmpurile sau în mlaştinile lor.
autorele dă şi un citat din audubon magazine: "Like drivers on a freeway, starlings dont appear to mind having neighbors nearby on their sides—or above and below, for that matter—as long as they have open space ahead. That makes sense, since the presence of a clear path in the direction of travel minimizes the likelihood of collisions should the birds need to shift their course abruptly, as is likely when a falcon attacks. But whats really nifty about this spatial asymmetry is that the researchers have been able to use it to calculate the number of neighbors to which each starling pays close attention—a quantified elaboration of Pottss chorus line idea. By looking at correlations between the movements of neighboring starlings, they can show that each bird always pays attention to the same number of neighbors, whether theyre closer or farther away. How many neighbors is that? Six or seven, says Cavagna, who points out that starlings in flocks can almost always see many more nearby birds— but the number may be closely tied to birds cognitive ability.
The direction of the flock can be coordinated by each birds tracking six or seven other birds. Remarkable. This is a very different kind of cognitive skill."

graurii din Otmoor. vă mai amintiţi de pătrunderea santinelelor în Zion?

on the market

2009-12-10T10:41:00.006+02:00

aş fi zis în downtempo-ul care i-a consacrat, dar avem şi uptempo-uri destule :)
aşadar: în tempo-uri mai mult sau mai puţin aşteptate, noul album zero 7, yeah ghost

swing

everything up

între timp,

2009-12-02T14:53:00.008+02:00

visez că marte este aproape de pămînt, atît de aproape că acoperă trei sferturi de orizont, dar este albastru-brumăriu, locuit şi plin de lumini care arată drumul.

fac lucruri neobişnuite (nepracticate pînă acum), încerc să-mi găsesc loc şi pentru minele de odinioară. printre care moorhuhn - 1472, la cel de iarnă :)
şi mai găsesc lucruri frumoase pe net:

elena kalis

michael wolf

josef hoflehner

dacă e noiembrie, e rugby

2009-11-24T11:35:00.002+02:00

fireşte, sîmbăta asta, de la 17:00. se transmite şi la tvr ("mamaaa!"). şi din păcate mici şanse să avem şi noi parte de o haka sănătoasă, snif!
oh, well. ne vedem la faţa locului, cu termosurile subraţ :)

thin white line

2009-11-09T12:50:00.003+02:00

pentru că de fapt mi-e foarte frică. şi atunci respir aşa, superficial, să nu se simtă că sînt acolo, să trec neobservată, poate răul nu se va întîmpla.
să mergi conştient pe margine, de-a lungul liniei de demarcaţie, cu capul în jos, foarte atent să nu îţi scape pasul în nici una din părţi.
să mergi pe sîrmă.

totul e bine cînd...

2009-11-03T08:28:00.002+02:00

mihai şi doyle s-au întors
:)

bits and pieces

2009-10-28T13:39:00.002+02:00

"nu se spune la orele de istorie, dar ştefan cel mare, în perioada în care a fost căsătorit cu maria de mangop, a primit titlul de basileu, împărat al bizanţului"
"iar astea sînt poze din timpul incendiului. nu e nimic nou e vă spun: la mnar, ca şi la bcu, focul a fost pus, de cineva care ştia exact ce şi unde. şi dacă n-ar fi fost oamenii ăia, pentru care am tot respectul şi care au ieşit deja la pensie, sigur, erau comunişti şi ţineau şedinţe şi aveau plan cincinal, dar dacă mai avem colecţia de artă medievală e pentru că în '89, cînd începuse să se adune lumea în piaţa palatului, ei au strîns tot ce era în expoziţie şi au adăpostit în depozit, s-au comportat ca nişte profesionişti"

rîie

2009-10-07T15:07:00.009+03:00

pentru cei care, ca şi mine, fac parte din clubul celor cu "mîncărici" (dermatită de contact cauzată de nichel - pentru cei ce nu ştiu cum se manifestă, este un scărpinat isteric ca urmare a contactului pielii cu catarama de la curea, dosul ceasului de mînă, capsele de pe blugi sau încălţări, ramele de ochelari, gablonţurile şi/sau alte aliaje cu nichel, ca să enumăr numai primele surse care-mi vin în minte) şi sînt cel puţin enervaţi de procentul ridicat de nichel din telefoanele mobile (care, nu-i aşa, se încing în timpul utilizării şi favorizează transferul nichelului, misere de misere), eaca am găsit ceva teste pe mobile mai vechi.
personal n-am găsit telefoanele alea prin oferta vdf, de exemplu, da' poate vă ajută la ceva...

că veni vorba, are cineva altă soluţie decît smacolirea elementelor metalice cu lac incolor? :((

ps cu datorie din 29 septembrie: ziegler este mare, vocal şi foarte masculin. heh.

.

2009-09-27T09:00:00.004+03:00

cît de mult trebuie să-ţi pierzi încrederea în lumea înconjurătoare ca să-ţi pierzi şi încrederea în lumea interioară?

puţin pian

2009-09-20T09:16:00.001+03:00

ludovico einaudi. îhî, nepotul preşedintelui.

din vacanţă

2009-09-18T12:32:00.004+03:00

- am condus în picioarele goale sute de km
- am văzut marea cu fiecare val într-o altă nuanţă de verde-albastru
- am ascultat, siderată, predica de pe munte şi am re-descoperit omniprezenţa intoleranţei. separat, mi-am reamintit că sînt proastă
- am urcat pe munte pentru ultima geană de lumină la apus, în culorile vatei de zahăr, şi am ghicit locul de naştere al răsăritului pe malul cu freze
- am umblat locuri aglomerate pînă la refuz, sihăstrii supuse tirului de bliţuri şi chei ocupate de oameni ce vorbesc o altă limbă
- am pus cortul noaptea, seara, ziua, pe şi sub ţînţari, în vînt şi într-un început de ploaie
- am mîncat pepene roşu, mure abia culese şi compot de piersici proaspăt. şi m-am întors cu un pumn de zmeură de pe marginea carierei de piatră
- am făcut delfinaşi, spirale şi scufundări involuntare la mică adîncime, puţless în margine de apă şi semicampionate de remi
- am găsit cele mai bune şi cele mai proaste hamsii, m-am prăjit la soare şi am văzut un nene care a făcut o zi întreagă wagas la faleză
- mi-am bătut propriul record în ce priveşte numărul lunar de km, buratecul e un erou (ceea ce ştiam deja)
- am povestit, am dat din mîini, am rîs, am plîns, am tuşit noaptea, am ocupat prin surprindere o garsonieră, am strănutat de cîte şapte ori la rînd şi am povestit despre lucruri întîmplate acum prea mulţi ani
- am scris un cuprins de lucrare şi, spre disperarea apropiaţilor, am amînat o înhămare la un lucru important pentru că simt că nu-i vremea lui acum
- am făcut poze proaste şi poze mai bune, am ronţăit porumb copt şi am adormit în mijlocul activităţilor nocturne
- mi-am luat două perechi de blugi şi două bluze, am revenit la bagajul minimal, am căpătat, cu o revistă, un ceas colorat pe care îl port.

şi cred că asta e nota cea mai bună pentru încheierea minidării de seamă.

supraproiecţii

2009-09-07T16:32:00.005+03:00

şi-atunci zicem aşa: ultimele zile cu zăduf. la 70 de metri de şosea, din mijlocul sitului arheologic, traficul pare un film fără sonor desfăşurat pe o pînză - camioanele depăşesc, dau flaşuri, maşinile se vînzolesc rapid şi oamenii fac gesturi ample unii către ceilalţi, dar coloana sonoră e asigurată numai de greieri şi zgomotele mici din iarbă. nimic nu bate cîmpia! izvorul termal oferă depuneri turcoaz, miros greu de sulf şi apă fierbinte şi incredibil de limpede unei familii numeroase de brotăcei şi unui şarpe mare care precis m-a bodogănit minute în şir că i-am deranjat siesta. mii de insecte roşu-corai circulă afectate pe suprafaţa de gresie şi sticlă a unei clădiri, evaluînd nuseştiece şi dînd iama în băuturile lăsate pe pervaz. strugurii incredibil de dulci au contrapunct în cei foarte aromaţi şi cu coajă strepezitor de acră. bergenbierul vechi e mai bun decît timişoreana nouă. ploaia a ocolit straturile ascunse ale buratecului, iar nevoia de sidiuri noi pentru drum s-a amplificat odată cu absenţa temporară a combinaţiei porcupini plus radioheazi. corolar: cîntatul în întuneric simultan cu depeşeii determină pisicile adulte să se caţere pe masă şi să radă arahidele. soluţionarea problemelor ridicate de arderea unei siguranţe într-o benzinărie poate conduce la o pană de curent locală. apa în creştere, soasancatr sentimetr. dorinţă de afecţiune, manifestă. un boboc de raţă adormind sub tricou, galben ca un soare mititel, latent. maşini închiriate pentru nuntă, cu numere preferenţiale: "însurăţei", "naşi" (de ce nu "năşici?"). borangicuri ţesute de mînă, croşeturi şi alesături care au şanse prea mici să ajungă zestrea dorită. tehnologia fabricării betonului sub adăpostul de lemn. tehnologia aducerii la abatere zero a stîlpilor metalici. scînduri în cap şi cap în ţeavă = cucuie. pe şosea, ghemotoace foarte mari de iarbă udă, ocolibile cu greu. nec plus ultra în materie de chiorît parteneri de trafic: faza mare plus proiectoarele de ceaţă. accident în faţa mea, reflexul binevenit de a sta cu un ochi în retrovizoare cînd frînez brusc şi din spate se aude un claxon insistent. filmele se vizionează numai din cîte două bucăţi. parcarea inundată pînă la gleznă (again!). traficul orăşenesc în curs de îndesire.
a, da, iar noaptea plopii aruncă vreo două frunze gălbui în calea farurilor: e toamnă.

decupaj

2009-09-01T09:33:00.006+03:00

biscuiţi cu unt, un capuccino cu ciocolată, ploaie măruntă şi rece dincolo de raportul lunar în care înşir coloane şi rînduri. prima dimineaţă de toamnă - prima seară a fost acum mai bine de o săptămînă, prima după-amiază a fost duminică în bucătăria mea.
şi senzaţia care m-a îndemnat la însemnarea asta, deşi gîndeam să vorbesc despre altceva după absenţa prelungită. senzaţia punctuală clară, in the back of my head, de încă o creştere. încă un pas de adult în mine, asumarea unor responsabilităţi, definirea mai clară a cine sînt. nu se schimbă nimic prea vizibil în afară, ştiu cum e, dar înăuntru s-a produs declicul pentru care s-au adunat şi au construit evenimentele din ultima perioadă.
noh. just to let me know. :)
en passant dar stăruitor: chef de scris şi lipsă de timp cu mine pentru asta.

le: şi nu, nu, nu. încetează să scormoni, să vezi cum a fost. ştii că îţi face rău. că nu e corect, pentru nici unul. and after all: da, sînt aceleaşi vorbe, dacă n-are omul altele...
bleahhh. fugi de-aici!

eacătă,

2009-07-31T10:53:00.002+03:00

aşa învaţă omul...

popi (pl.) - s.m. 1. Stâlp, bârnă, par, prăjină etc. având diverse întrebuințări, mai ales ca element de susținere sau de sprijin: a) bucată lungă de lemn, prăjină sau par, folosite pentru a sprijini în mod provizoriu un gard, crengile unui pom etc.; proptea, sprijin; b) stâlp sau bârnă groasă de lemn cu care se susține provizoriu sau se consolidează un zid, un planșeu, un acoperiș; c) fiecare dintre stâlpii unei prispe sau ai unui pridvor care, având unul dintre capete înfipt în talpa prispei, susțin cu celălalt capăt streașina acoperișului; d) (reg.) fiecare dintre stâlpii care, având unul dintre capete înfipt în pământ, susțin un gard sau o poartă. ♦ Bețișor așezat în cutia de rezonanță a unor instrumente cu coarde. 2. (Reg.) Nume dat mai multor piese, obiecte sau părți ale acestora, asemănătoare ca formă sau ca întrebuințare cu un pop¹ (1) ori executate dintr-un pop¹. 3. Grămadă de snopi sau de mănunchi de cânepă ori de alte plante, așezate în picioare ca să se usuce.

manele (pl.) - s.f. Piesă de lemn brut, cu lungime variind după întrebuințări, folosită mai ales în construcții.

cu dexul ce ne mai scoatem şi noi, ăştia, mai slabii.

"jules, i f.l.y.!"

2009-07-30T09:02:00.008+03:00

dimineţile sînt ciudate, retrase dincolo de putinţa mea de a le atinge, le străbat la jumătate de metru de tot ce mă înconjoară. şi uneori văd baloane de săpun atît de colorate că preget să le ating cu degetul. şi alteori peşti care traversează intersecţiile, în urma baloanelor (nu, acesta nu este un clişeu), prin faţa ochilor mei. şi în timpul ăsta merg, mănînc, muncesc, discut, dorm.
cît de vară să spun că e vara asta?

ps: ţine minte, mack. să nu îndrăzneşti să uiţi. toată ziua.

back in science

2009-07-29T08:10:00.006+03:00

preluat cu manta mansardei, de la elf (welcome back!), un articol care propune un punct de vedere foarte interesant despre cineva care ne urmăreşte. căci uneori uităm că evoluţia speciilor se întîmplă în paralel.
outThere, cum ziceam şi în linkuri.

can't fight what i see

2009-07-21T10:55:00.005+03:00

"a-p-i-c-u-l-t-o-r" numără amîndoi pe degete, în gînd, pe malul lacului, şi-mi vine să rîd cînd mi-amintesc ce complicate mi se păreau toate astea acum un an.
trec prin(tre) lucruri cum te laşi pe apă fără valuri, moale, alungi împotrivirile şi smucelile, partida asta de înot e de relache, dunărea limpede lucind blînd sub malul de piatră înaltă, marea forfotind de ciupici care au alungat noptilucii, peggy blue zîmbind căprui pe sub breton cu graţia şi nepăsarea unui animal tînăr, drumul dinaintea răsăritului cu băieţii dormind împrejur, regăsirea complicităţii cu buratecul, solitudinea intenţionată şi plăcută în mijlocul oamenilor, o oază minusculă de siguranţă, la fel cum caisele vor avea mereu aceeaşi aromă, de frunziş deasupra capului, dintr-un orizont în altul.
îmi pare rău că nu am făcut poze. con la proxima, pentru că merită. şi n-am ajuns nici la p., nu ştiu dacă au avut vreme bună de desfăşurat. poate în weekend.
aş vrea să cuprind mult în bucata asta de 'ok', atîta cîtă o să fie.
desigur, aş vrea şi să apuc să dorm. extravaganţe :)
aş asculta nişte muzică bună. eni ădvais?

deşertul tătarilor

2009-07-14T08:05:00.007+03:00

mise en scène: mack în buratec, traversînd oraşul.
pe trecerea de pietoni, venind din partea cealaltă a bulevardului, un nene în vîrstă. well, un moş. strada aproape goală, orele mici, nu se grăbea nimeni excesiv. frînez din timp, la fel şi ceilalţi participanţi la trafic de pe sensul meu, să-l lăsăm să treacă. ne vede că ne-am oprit, zoreşte pasul pe cît poate şi trece prin faţa noastră şonticăind, cu mîna ridicată sus, să-l vedem.
eram patru maşini pe trei benzi, toate oprite de mai bine de zece secunde. nimeni nu claxona, nimeni nu fleşuia, nimeni nu ambala motorul.
iar el se împleticea grăbit, încercînd să fie cît mai vizibil. cu o jumătate de zîmbet împăciuitor pe figură, cu intenţia evidentă de a nu ne ţine în loc, cu resemnarea celui care ştie distanţa din ce în ce mai mare dintre putinţă şi ritmul vieţii din jur. cu dorinţa de a mai fi văzut, atît cît mai e. speriat şi înţelegător şi smerit - şi nu în faţa noastră.

era o luntre mică, cu lemnul îmbibat şi crivacele dejghinate, traversînd şovăitor apa care nu o mai ţine.
am pornit ultima din loc.

silent running.

maşina de iubit, cea sacră şi profană

2009-07-13T08:29:00.006+03:00

mise en scène: mack în ratb, traversînd oraşul.
printr-o drăgălăşenie a sorţii, găsesc loc de stat jos la grupul celor 4 moşi, babe, invalizi, persoane cu copii în braţe, elevi, studenţi, militari în permisie. lîngă mine, în picioare, un băiat şi o fată se ţin foarte în braţe - ştiţi genul. vizavi o puştoaică se joacă în permanenţă cu o umbrelă mare, pe care mi-o pune pe încălţări la fiecare a doua staţie. îmi dau muzica mai tare în căşti şi suspin resemnată.
după poliţie, scaunul din stînga mea se eliberează şi fata e îndemnată cu un gest scurt să se aşeze. se desprinde greu de băiatul ei, care se mută de pe un picior pe altul şi în final se atîrnă de bara din coasta mea.
fata se uită pe geam, la cei din faţă, la băiat, iarăşi pe geam. dacă întind mîna să-i confisc puştoaicei umbrela şi să i-o dau înapoi la majorat, o să mă prind în aerul dintre cei doi, atît e de dens. mă întorc către fată:
- vrei să schimbăm locurile?
- ...?
- vrei să stai în locul meu?
ezită.
- ... nu...
se uită din nou pe geam.
după cîteva secunde se întoarce:
- mulţumesc! îmi zîmbeşte mai larg decît dimineaţa asta, iar eu mă fîstîcesc şi îmi fac de lucru cu telefonul.

night talk

2009-07-10T09:13:00.000+03:00

"eu nu sînt oamenii dinaintea mea," spune, "eu nu sînt eşecurile tale".
să aruncăm proiecţiile, aşadar.

una mică şi mă duc

2009-07-09T11:22:00.001+03:00

prea bună ca să nu o semnalăm, cu plecăciuni. cocoşătoare. de rîs:
despre lămîile verzi

ha?

2009-07-08T08:54:00.003+03:00

buratecul s-a supărat. ori unde l-am plimbat mult în ultima vreme, ori unde a fost abandonat în locuri obscure, ori unde a auzit un zvon de deposedare, cert e că a început să fluture din avarii şi ca atare a fost cazat în service. snif.
on the bright side, am călătorit cu muzici în urechi şi cu cărţi în braţe, dimineaţa e răcoare şi pare că aş avea toată viaţa înainte.
mda. voiam să fac o notă şi nu mai ştiu despre ce. cînd mi-amintesc, revin.

le: n-am revenit, pentru că nu mi-am amintit. uit. uit neselectiv, dar nici nu mă mai fibrilez. şi adică, ce-are? dorm ziua şi stau trează noaptea, mă simt în castel (fioooonooo, treci de mă salvează!) şi mi-e aşa bine să n-am griji esenţiale... chiar şi să nu pot esenţia grijile, care evident că sînt, dar departe, iar eu îs cam tare de urechi.
pfuai, şi nu se mai face insulă odată!

how long can you hold your breath?

2009-07-05T10:05:00.004+03:00

so, baby, talk to me like lovers do

2009-07-03T10:30:00.003+03:00

mda, ar trebui să spun despre "poliţist, adjectiv".
despre cadrele lungi, lungi, în care bucur chiar face faţă şi chiar te ţine acolo. despre multa linişte din film. despre încadrările neaşteptate. despre finalul rotund ca o picătură pe o frunză, ca şi perfect.
despre simplitate şi subtilitate.
not bad, not bad at all! şi în sfîrşit un film românesc în care nu se vorbeşte despre comunism.

ps: două puncte-liniuţă-w, de la waiting, momeagă, care nu le ştii pe dinafară... ţ, ţ, ţ.

touch me and i will follow

2009-06-29T15:32:00.006+03:00

"care sînt hedonismele?" întreabă cititorii. şi mă gîndesc: să leneveşti la cafe del mar şi să aştepţi apusul peste golf. să îţi scarpini pişcăturile de ţînţar din talpa dreaptă cu nisipul de piatră, ud şi greu, pe care te rostogoleşti către apă. să ai ca singură grijă datul paginilor cărţii şi răsucitul de pe o parte pe cealaltă pe şezlong. să poţi mînca aceeaşi salată la kapetanissa, în orice zi vrei. să vorbeşti prostioare mindless cu un prieten. să te tolăneşti relaxată şi să fii spălată pe cap de un profesionist. să-ţi admiri gleznele rumenite deasupra turcoazului fără valuri. să ai o saltea nouă, catifelată, pe care te poţi răsfăţa în voie. să te joci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui, cu un căţel cu urechi asimetrice care te conduce acasă. să afli că doi prieteni buni mai au un copilaş şi să te pocnească un dor foarte cald de ei. să fii condusă prin bookfest de către un expert care te ajută să pleci cu trei sacoşe de cărţi una şi una (şi da, cel puţin pînă la jumătatea unde am ajuns îmi place houellebecq). să ţi se facă poze frumoase. să fii ajutată să găseşti labele de înot perfecte. să visezi în culori şi senzaţii.
mmmnu. acestea nu sînt hedonisme, sînt bucuriile mărunte ale zilelor mele din urmă.
hedonism este mai degrabă atunci cînd...
*sigh*

oh, daţi-mi una în cap şi să terminăm odată! :)

y croire

2009-06-19T14:21:00.003+03:00

aşadar ne revedem peste o săptămînă, să fiţi...

da, filmele bune de odinioară!
a, şi nu uitaţi nici de diva lui beineix, dacă tot zicem francezi din vremea aia.

and if you ever get this letter.
thinking of you.
love and kisses.
signing off.

iniminimainimou

2009-06-18T07:59:00.006+03:00

sînt transparentă de somn. trei ore înseamnă incredibil de puţin. bleah.
din trei muschetari am rămas doi - acu' buni şi ăia, o să încercăm să facem faţă cu brio. şi-mi paie rău că nu se poate altfel... ata ete.

vai, cît de bine este să te laşi răsfăţată de mîini dibace! după două zile de trecut prin hedonisme nu pot decît să mă întreb de ce păpădia mea n-am descoperit asta pe vremea cînd aveam şi cu ce? *deep sigh*

şşşş. cucăi, DND.

ps: o carte de poezie în crucea nopţii. oh, well... şi cum adică să ţi se facă un compliment pe care îl gîndeai în reciprocă? *me puzzled*

what's wrong? nothing but the real

2009-06-16T07:34:00.006+03:00

ştefan cel mare aproape pustiu, maşini în număr de bun simţ.
muzică în heavy rotation.
cum să iubeşti pe cineva fără să-l laşi liber? cum să-l respecţi fără să-l laşi să aleagă ce e mai bine pentru el? îi las atît de liberi încît outsiderii mă acuză uneori de ne-păsare - şi îmi pasă de mă tăvălesc pe jos, uneori la propriu, dar cum să nesocoteşti alegerea celuilalt? fireşte, plec de la premisa că ştie ce e mai bine pentru el.
iar ei aleg. deopotrivă şi eu. apoi trece timp, meanwhile the usual life, şi aproape de fiecare dată vin două fraze întîmplătoare, o privire, un gest ratat ori nimic din toate astea, doar boarea din prezenţă sau tăcerea bruscă - şi ştiu că înăuntru nu sînt împăcaţi cu alegerea făcută.
şi eu cu ce pot să ajut?

hotărît lucru, o dimineaţă prea liniştită.

jocuri de seară

2009-06-14T21:43:00.008+03:00

leapşa de la earthwalker :)

1) ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
probabil ph. k. dick
2) din ce carte ai mai multe exemplare?
ummmm aveam profetul lui gibran şi cred că şi ultima licornă a lui beagle, pînă să i le dau lui 'ucă. parcă şi gîndurile lui omraam mikhael. a, şi cartea milionarului, a lui bănulescu.
3) de ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezat în secret?
anton lupan. unul dintre cei trei a, parcă andrei. grisgris din al cincilea as. ursu dintre cireşari. aaa, era în secret?
4) ce carte ai citit cel mai des?
ultima licornă, un veac de singurătate, trei într-o barcă, maestrul şi margareta
5) care era cartea ta preferată la 10 ani?
probabil o mie şi una de nopţi, nu mai ţin minte foarte bine
6) care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
ben bova - powersat, m-a plictisit peste măsură
7) care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
vonnegut - abatorul cinci. niffenegger - soţia călătorului în timp
8) dacă ar trebui să obligi pe cineva să citească o carte, care ar fi aceea?
gramatica. bine-bine, presupunem că a trecut de pragul ăsta. atunci cordwainer smith - lorzii instrumentalităţii
9) cine crezi că ar trebui să câştige premiul nobel pentru literatură?
cineva care să aibă o imagine suficient de amplă şi de înţelegătoare asupra lumii
10) ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
pamuk - cartea neagră. china mieville - cicatricea sau consiliul de fier. kessel - călăreţii
11) descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte, sau un personaj literar
nu ţin minte vise a la longue. dacă am apucat să scriu despre el, bine. acum nu am nimic de genul ăsta în minte
12) care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
ăăăă cum să fii o lady?
13) care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
jung, generic. are milioane de referinţe, mereu mă simt foarte proastă cînd îl citesc. ceea ce nu impietează asupra.
14) preferi autorii francezi sau ruşi?
n-am citit din nici unii foarte mult, dar mai degrabă ruşi. francezii au uneori tendinţa de a trage de cîte o idee ca de elasticul de la chiloţi, vezi bruckner, mă plictisesc
15) shakespeare, milton, sau chaucer?
hm. povestirile din canterbury au fost frumoase, în copilărie. milton doar pe diagonală. shakespeare tot prin tinereţe şi mă influenţează ecranizările frumoase :)
16) ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
să mă bîrîie cineva cu chestii care pot aştepta. a, şi greşelile din carte (limbă, dtp etc.), deja e defect profesional
17) care e romanul tău favorit?
beagle - ultima licornă
18) joci ceva?
braşoveanca
19) povestiri scurte, schiţe?
da, da, da. dănuţ ungureanu ar trebui să revină la ele, îi şad tare bine. şi mi-e dor de zarojanu
20) non-ficţiune?
da, dar nu în ultima vreme. mi se pare cam otova
21) scriitorul favorit?
în perioada asta gaiman
22) ce scriitor crezi că este supraevaluat?
coelho. şi aştept să (re)citesc mai mult cărtărescu, ceva e putred acolo...
23) ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
niciodată o carte. un sac, poate. doi, precis.
24) şi... acum ce citeşti?
messud - copiii împăratului

de ce, i said: DE CE trebuie cu cîte o singură carte la fiecare răspuns? e foarte greu, sînt o zodie duală, să mă înţeleagă şi pe mine cineva că răspunsul nu poate fi unic! :)

leapşa merge, după plac, la apriliţa, vidalul, împricinatul şi michael. cînd vi se năzare.

ce-am mai văzut

2009-06-13T21:08:00.006+03:00

guram dolenjashvili:

stephan zirwes:

beats and peaces

2009-06-12T18:34:00.008+03:00

numai eu pot face aşa ceva: să plec după sutien şi/sau gentuţă şi să mă întorc cu labe, snorkel şi ghid de conversaţie. în loc să mă transform într-o demoazelă, bat spre sirenă poli-gloată =))
pe de altă parte, cînd mă gîndesc că am mai plecat odată după un mop şi m-am întors cu un corset... cred că lucrurile au propriul lor mod de a se regla.

da, turin are dreptate, începe rugby-ul. mergeţi, încurajaţi, dezaprobaţi, transpiraţi şi mîncaţi, beţi şi vă veseliţi, căci fata împăratului roş nu mai apucă de data asta.
hai, faceţi frumos!

detalii

2009-06-12T08:18:00.005+03:00

că aşa se întîmplă: cînd se iţeşte o părere de întristare pe fundal, benefacentul necunoscut îmi pune cu grijă o floare sub un ştergător.
:)

wahn

2009-06-11T06:21:00.005+03:00

ca un fel de dedicaţie, pentru bunul doctor, să plece în spirit germanic :)
dar mai ales pentru că e una din piesele mele de suflet. ehei, nopţile călduroase ale lui 90...
the essentials. enjoy, dragilor. muzica la perfect. mai mult ca perfect. perfectul compus.
domnul schulze, de pe vinil:

bayreuth return

as in "high spirited"

2009-06-09T12:13:00.002+03:00

am dormit. m-am trezit, am mîncat, m-am uitat la seriale obscure, am făcut duş, am dormit. m-am trezit, am mîncat, am făcut duş, am dormit. m-am trezit, m-am uitat la seriale obscure, am dormit. m-am trezit, am bîzîit, am adormit. m-am trezit, am făcut duş, am jucat doo trivii, m-am uitat la film obscur, am dormit. m-am trezit, am gătit, am mîncat, m-am uitat la seriale obscure, am dormit. m-am trezit, am făcut duş, m-am pus în mişcare spre serviciu.
dezavantaje: nu ştiu exact ce s-a întîmplat peste weekend. în caz că s-ar fi întîmplat ceva. sau că ar fi contat dacă se întîmpla ceva.
avantaje: azi în maşină, cu nişte muzică banală de zbînţuială, mi-am amintit ce frumos e vara. că în mai puţin de două săptămîni plecăm pe după mări şi ţări. că după ce, ani la rînd, dacă mă lua cineva repede aproximam 28 de ani, iar acum aş răspunde la vreo 43 (ambele declaraţii la fel de inacurate), din fericire e degeaba, ca să zic aşa, căci în ce priveşte gîdiliciurile vesele iau startul tot ca la 17. aproape că mi-amintesc şi sentimentul au-înfrunzit-plopii-cîntă-guguştiucii-vine-vara-youpii-o-să-merg-la-mamaia-o-să-mănînc-cireşe-şi-o-să-mă-joc-cu-tanganika. mulţumesc. :)
din trafic: foştii şoferi de tico şi matiz acum au pejo 206. de obicei roşu deschis. iar eu am haiducit şi tura a doua, nu mi-a ajuns cu autostrada, am făcut şi cu pasajul. ce bine că nu-s poliţist. cred că are legătură şi cu faptul că de obicei respect regulile (dacă îmi sînt aduse la cunoştinţă), un motiv în plus să am momente de roşu şi negru în faţa ochilor cînd sîntem luaţi drept glugi de coceni.

mi-e dor de mare şi de soare. de păr în ochi şi miros de sare. de aşteptat vînt pe culme. chiar şi de milchiseichi.
cît de curînd.

le: şi dacă vreţi să vedeţi 14 din picturile importante de la prado, căutaţi muzeul în google earth. detalii remarcabile!

post-vijulie

2009-06-03T08:14:00.007+03:00

ieri seară am pornit, în şlapi şi cu blugii suflecaţi, adică aşa cum ieşisem inocentă de la bazin, să fac inventarul cartierului meu. impresionant. nu e chiar ca în dorobanţi, copaci dezrădăcinaţi proptiţi în vile, dar în stroboscopul fulgerelor şi bradabumul tunetelor care m-au făcut la un moment dat să mă ghemuiesc după volan de sperietură, crengile şi frunzele împrăştiate pe toate străzile mi-au întărit senzaţia că lipsisem din realitatea citadină vreo cîţiva ani, aproape ca atunci cînd revii de pe insulă şi nu ştii ce cauţi în oraş şi mai ales cu ce se mănîncă acesta. escape from new york.
inventarul de acasă numără deocamdata doi ardei rupţi - ceea ce bate aproape spre grindină, căci acolo unde stau ei nu e vînt.
ha.
palpitant. îmi pare rău că nu am văzut-o, trebuie să fi fost spectaculoasă...

le: după ce am văzut în curţile serviciului, mai bine nu. tei şi stejari şi plopi şi arţari şi un atelier întreg la pămînt, acoperişuri găurite, şiţă luată de vînt şi olane sparte.
o familie de veveriţe înnebunite nu părăsea locul, probabil o vizuină inaccesibilă acum. la fel un grup de sturzi, cu plînsete şi zburat la nasul nostru. ne-am uitat printre crengi, n-am văzut nimic. probabil o să găsim resturile după debarasare.
:((

la dame truquée

2009-05-27T08:16:00.004+03:00

colega mea este o doamnă foarte formală. pune întotdeauna toate cuvintele la locul lor, stă foarte dreaptă, zîmbeşte şi discută cumpătat, nu iese din rînd şi niciodată nu se apropie de limita vulgarului sau a histeriei. lucrurile se întîmplă ordonat şi cuminte, poate chiar un pic prea ţeapăn.
dar pentru că ieri, dintr-o coincidenţă, era să fie prinsă făcînd un oarece care nu ar fi dat foarte bine în ochii unui şef, a zbughit-o chicotind pe hol şi s-a pitit în umărul meu, învolburîndu-şi părul şaten şi suflînd temătoare: m-a văzut? crezi că m-a văzut? iar eu am prins de mînecă fata de 16 ani care redevenise şi am alergat pe scări pînă la parter, într-o învălmăşeală de fuste şi rîsete - care s-au tăiat cu primul pas pe care l-a făcut în alee, plină de calm, distantă, semeaţă.
de ieri am început s-o privesc drept cine este, o doamnă cu doi ani mai mare decît mine.

kulë

2009-05-25T15:06:00.001+03:00

"ne adunasem la putna să restaurăm şi numai bine ce ajunsesem acolo, într-o dimineaţă vine un teveu cu securişti, ne strîng pe toţi cum eram, cu ce-aveam pe noi, şi ne poartă la voroneţ. aţi fost la voroneţ? e, tot ce-aţi văzut acolo am făcut noi în trei zile şi trei nopţi. că venea o regină în vizită, am poză cu ea, uite-aşa a rămas cu gura căscată cînd a văzut cum arăta. trei zile am muncit, n-am pus capul jos. patru sute de oameni. păi da, pe vremea aia se făcea mobilizare, nu ca acuma!"
"dacă e să mă întrebaţi pe mine, eu pe pleşu l-aş împuşca pentru abrogarea legii patrimoniului. aia a fost o crimă."

the central scrutinizer

2009-05-22T09:07:00.014+03:00

aflăm că în bucureşti o să apară plăcuţele de înmatriculare cu 3 cifre, combinaţiile de 2 cifre cu trei litere s-au epuizat. matematica, fireşte, ne ridică părul pe ceafă. cît mai costă o biclă nowadays?
cum, pantaloni de fîş pentru munte cu sandale de piţi? da. în piaţa victoriei se poate orice.
în sfîrşit, salcia argintie (Elaeagnus angustifolia, pentru neofiţi) s-a întors!!
în schimb constatăm cu mîhnire că bodişop a scos din fabricaţie nu numai oceanusul, ci şi cassis rose-ul. pfffft!
se poate să te întîlneşti cu un vechi prieten pe aleile serviciului şi să fie stînjenit de faptul că te vede? ei bine, da. nimic nu ne mai miră...
să nu uit: vă oferisem un quiz în răposatul blog, şi n-aţi ştiut să-mi răspundeţi cine zbura vioi la c. şi ţipa la noi că îi deranjam cuibul. păi vă spun eu, că-mi amintii ieri: pica. pica pica, mai exact. adicătelea coţofana, dragi copii! ;)

încheiem aici seria de ştiri din această dimineaţă şi vă urăm un weekend plăcut, în compania meseriaşului domn z.

ps pour les connaisseurs: mîine la noo fără un peşte îl ridicăm pe selim din gară. de data asta nu am pesmeciori.

à bout de souffle

2009-04-30T09:24:00.008+03:00

am zis că nu mai scriu pînă nu fac ce mi-am promis că fac, dar trebuie.
am ieşit în controlul zilnic şi se filmează pe aleile noastre, probabil pentru vreun spot de turism. curcani înfoiaţi, podine improvizate pe malul lacului şi dubiţe din care se descarcă reflectoare şi trepiede. şi, oh, dincolo de gardul mic de la ş., aşteptînd să fie ridicat cu un scripete, un băiat înhăimurat într-o... mi-a stat inima... într-o seletă!
şi brusc valul de dor care mă acoperă ca apa, rămîn cu stomacul ghem, cu răsuflarea tăiată, căutînd din ochi aripa pe care nu o aduseseră.
scotocind febril în minte şi regăsind foşnetul uscat peste iarba măruntă, asprimea firului roşu trecut prin palmă, capsele de pe comenzi...
cît imi e de dor!!

iunie.
neapărat iunie.
pentru că unele lucruri se trăiesc aşa cum respiri.

part 1 - 1200

2009-04-14T08:46:00.023+03:00

premergător

2009-03-29T22:08:00.014+03:00

e prea devreme... mereu păţesc aşa. se schimbă ora şi e prea devreme să mă bag în pat (deşi ieri la acelaşi timp mi se deznodau urechile de atîta căscat).
bagajele făcute, checked. precis am uitat ceva, sper să-mi amintesc mîine sub duş. buratecul sclipitor de curat, aproape că şi în portbagaj. mîine benzina şi presiunea, checked.
sia dondăne în fundal. sidiuri noi scrise, pregătite la uşă, checked.
aş face şi nu ştiu ce. aş... ceva. ia-te cu mîinile de fund şi dă-te cu el de pămînt, mă sfătuia fermă genitoarea în copilărie. m-am aferat cu efectele şi acum am rămas în priză.
o fi un reisefieber neînţeles?
parcă văd că la noapte iar visez măscări limpezi şi foarte plauzibile.

ha. nu mai am răbdare. şi nici nu ştiu ce aştept.

na o muzică pînă mă întorc, să vă ţie de urît. prituriţe planinata, de la vecini. cîmpia traciei îi zice, bre.

şi mai na unul, de la prietenii mei porcupinii, că mi-e dragă chitara aia de început.

nu mă mai lega, nu mă mai ţine priponită!

signing off

ca şi cum

2009-03-28T07:24:00.007+02:00

într-una din celelalte vieţi, cînd eram eu biolog marin şi mă dădeam cu delfinaşi prin apă, aş fi luat în considerare chestia asta. nissanul nv200 concept. hihi!

ejusdem malaiae

2009-03-24T14:00:00.004+02:00

- maşina dumneavoastră este gata.
cele mai frumoase vorbe auzite astăzi.
buratecul post-revizia de 45 a căpătat şi un spălat de la băieţi. plus plăcuţe de frînă noi. plus becuri de fază scurtă galbine, ca la mama dumnealui (să terminăm cu albul electric isteric). plus o resetare de parametri la valorile din fabrică, să nu se mai bîlbîie şi să nu mai facă fiţe la ralenti cînd e cald. plus o bieletă nouă (*sigh*). unghiurile adiacente. şi, fireşte, uleiul şi filtrele.
iar eu am căpătat o săpuneală: acest motor NU se duce cu a cincea în oraş. decît dacă ne dăm în stambă. că de-aia ajungem unde am ajuns, domnişoară...
noh bine, am reţinut muştruluiala, promit să.

iar acum cine merge ca un vis, de îmi vine să-i alung pe toţi de pe şosea, să rămînem numai noi şi să aud cum toarce, hm, hm, hmmm?
:)

roses come from where we will never go to

2009-03-18T09:50:00.011+02:00

pentru că azinoapte i-am visat pe mahalagiu şi pe abject (hă?), am decis că e timpul să mai ies pe-afară, să văd oameni în carne şi oase. iar vineri încep serviciul - ura! da, şi eu mă mir că am putut scrie asta, dar mi-e urît pînă în vîrful unghiilor proaspăt date cu lac să mai stau între patru pereţi!
am eliminat un subiect din discuţiile cu prietenii.
am ales să nu mă mai ascund, chiar dacă mă deranjează cînd sînt copiată grosier. lasă, măcar să am eu de oferit întotdeauna ceva nou spre imitat. ia, păpuşe, dacă asta-i tot ce poţi.
am tras nişte linii între mine şi oameni din jur. da, doare. şi va trece, în timp, sînt destul de mare ca să ştiu asta şi să supravieţuiesc, cu pierderi cu tot. standing my own ground.
sper să plouă, mult, ca să iasă primele frunze cît mai fragede.
am făcut exact cum credeam: flashuri de salut şi depăşire regulamentară; am motorul mai mare.
am început să schiţez un plan de descoperiri care mă încîntă, lucru mare într-o perioadă de restrîngere emoţională cum e cea prin care trec. necesită multe drumuri şi multe lecturi, dar reisefieberul e încă aici, sînt recunoscătoare pentru asta.
mi-am luat creioane colorate.
am făcut curat în buratec, am aruncat toate vechiturile.
şi am timp de pierdut cu mine, mi se pare cea mai bună idee pentru următoarele luni. let's sit here and talk, for a while. (roses are red, violet's are blue, i'm a schizophrenic and so am i :))

ps: cică am bătut miliardul de secunde bătrîneţe. şi my fortune cookie reads: Love is the triumph of imagination over intelligence - Mencken.
atunci bine.

să nu ziceţi că n-am spus

2009-03-15T15:56:00.003+02:00

deci meci, da? sîmbătă, pe 21, cu portugalia. să n-avem vorbe, da?
vorba ceea: măcar stăm pe gazon şi mîncăm mere. sau mici cu bere; prietenii ştiu de ce(re) ;)
tot la arcul de triumf, fireşte.

ps: da, este la ora 15:00, zice în invitaţie.

recuperări - partea 2

2009-03-10T10:29:00.004+02:00

cum adică preşedintele vine la televizor şi spune: păi noi anul trecut am auzit că vine criza, dar n-am crezut că o să ne afecteze! dar CE ai crezut, păpuşe?

[le: parcă ar fi turcescu acum cîteva zile la rfm, cu o temă de emisiune de-am adormit cu capul pe cîrjă: cum se poate să ne conducă securiştii?! e, ia ghici, cum s-o putea?
nu, serios, de unde îşi închipuie oamenii ăştia că venim? unde cred ei că am trăit noi în ultimii dooj de ani?]

şi da, sondajele lui turambar zic, printre altele, că omii vor spitale. intru în categoria aia: acum zece zile, din cauza unui accident pe DN1, la ortopedia din floreasca au scos bolnavii din post-operator şi ni i-au adus prin saloane, ca să facă loc celorlalţi.
şi am văzut din nou paturi pe hol, la etajul 1. şi-ncă n-a fost iarnă cu gheţuş în bucureşti.
şi, oh, dacă ar da bani măcar cît să se amenajeze cele două bude (pentru 60 de paturi) de la etajul 3 ca să poţi, olog fiind, să-ţi permiţi să stai pe colac...

şi-nc-odată, măi, flăcăi!

2009-03-05T11:52:00.006+02:00

leapşa doi, din aceeaşi sursă. cînd ne lingem degetele? am modificat puţin pentru că, sincer, prima dată mi-a venit în minte cu totul altceva decît mîncare :)

ne vine apă în gură cînd dăm peste (6x6):
- arahide, pepsi. primele iubiri din copilărie. plus oasis-ul din parisul anului '95
- fraze frumoase. cuvinte alăturate deştept. sentimente copleşitoare şi imagini întregi din două vorbe
- pîine de casă cu jumări. de-aia de-a bunicii, fireşte, cum nu mă îndemn să-mi iau inima-n dinţi o dată şi să fac
- combinaţii de culori, cum ar fi cele de vară sau sepiile
- salată de vinete, cu roşii şi telemea de bivoliţă alături. şi socată
- iubitul. el, care-o fi acela
- tocăniţa aia de ardei despre care am mai pomenit aici
- descendenţe şi înrudiri lingvistice. semiotice. fuga de idei. brainstormingul
- ananas şi bambus în mîncăruri cu carne. dulcele-acrişor de la chinezi
- anumite texturi de suprafeţe, moi sau pufoase sau striate, după cum mi se arată
- dulceaţa de vişine, all-times favorite. cu clătite, normal. sau cu orez cu lapte, în cănile alea scunde şi grele, albastru-cobalt cu margine aurie
- o melodie bună. o melodie bună. o melodie bună

pasez leapşa la vidal, umma şi april. o să vină cu lucruri, precis! :)

le: vidal cică nu-şi aminteşte, dar-ar boala într-însul, ia mergeţi la el să vedeţi ce a scris din ce-a uitat! pfuuuuuuu
ceea ce mi-a amintit de încă neşte minunăţii uitate: humus. labneh. tarator. tzatziki. ciorba de roşii cu leuştean, scoasă din frigider vara. şi, ooo da, AIRAN!

hoppipoppi

2009-03-05T11:07:00.003+02:00

kate, adică:

waiting...

2009-03-04T21:05:00.005+02:00

cu beil şi NIN, ar iu chidin mi?! să vedem cum arată, deocamdată phkdick e omniprezent ;)

(trailer courtesy iutub)