de sezon

cîteodată cînd vine ajunul lui moș niculae și n-are cine să-ți pună cadouri în ghete, ai așa un fel de strîngere de inimă.
dar dup-aia te vezi cu prietenii. ❦

uneori

mi-e dor să fiu iubită.

envy-green

„the terrible engined angels that guarded the edge of the world”
deci cum puii mei să scrii așa?

promisiuni

de fiecare dată după ce ies de la policlinică, îmi permit o tratație la bistroul francez din intersecție. mereu e dimineață tare, străzile sînt abia spălate și mai puțin pline. măturători, florărese, cîțiva amploaiați grăbiți spre fabrici.
mereu îmi promit că o să vin, într-o zi de concediu, și o să mă așez la una din mescioare, să îmi beau lattele și să-mi mănînc croissantul citind ziarul, trăgînd cu ochiul la trecători și așteptînd să mă ajungă soarele de după bloc în acest cartier care dimineața pare aproape normal.

his-t...

sigur că dacă fac copy în mobil nu pot face paste aici. nu direct, anyway.
„I’ll sing in the shower again, cook with a smile and dance in all the rooms.
I will heal.”

and yet. and yet...

e una din zilele alea

în care muncești de la șapte jumate dimineața și vei munci pînă la șapte seara. după care încui tot satul, vizitezi genitoarea, iei-dai diverse, te tîri prin orașul ireal de fierbinte pînă spre înnoptate, cînd ajungi acasă - și parcă văd că iar o să-ți vină să nu mai urcipînălapatrupescări, parcă ar fi mai simplu să te rezemi de gard și să asculți ciușii.
sînt obisită rupă obosită ruptă, cred că o să ascult jumătate de oră de muzică și abia dup-aia să-i iau urma lui sham, cel de pe cîrtițieră, care și el e frînt după o noapte de alergat între măcelari, doctor și restul echipajului.
(asta e o idee de scris, s-o notăm. aia din substratul acestei însemnări. sper s-o rețin pînă ajung la keep.)

și recitesc

din vechiul blog, iulie 2007:
„eu nu sînt oamenii dinaintea mea” spune, „eu nu sînt eşecurile tale”.
corect. lmao. a fost ale lui?