daaa,

 și uite așa, dragii mei, s-a mai făcut o dată ziua mea. și mi-au scris oameni pe care-i știu de aici (de pe weblog, da' ce mai contează distanța în timp între prieteni?! :)) ) și m-am bucurat de parcă ar fi fost la adunarea aia de acum... cîți ani, aprilițo?, cînd mi-ați făcut voi surpriză și mi-ați adunat bloggeri la terasă de ziua mea, să-i văd în carne și oase, de să pic pe jos, nu alta! 😍

așa că nu aveam cum să nu vin aici să mai pun un ghiocel în buchetul semisecular, mihihi.

hai să-mi trăiți, toți cei care mă citiți au ba, toți cei dragi și toți cei de-ai casei! vă pupă fata!

am descoperit

 seria de interviuri luate de ioana bâldea traducătorilor. mi-am pus semn să le citesc (unul dintre multele semne, de altfel). pentru că îmi sună în cap reproșul lui s. că traduc ca să nu scriu - reproș pe care și-l făcea și ei, de altfel. și e ceva de speriat în asta.

pe de altă parte, din familia dorinței de a face mai bine acele puține lucruri pe care le (mai) fac, chiar vreau să citesc ce zic oamenii ăia. mi-e dor de senzația de siguranță și relaxare pe care o aduc cunoașterea, abilitatea, capacitatea. aptitudinea? mi-am pierdut vocabularul(,) printre alte nesiguranțe.

să nu uit că am de terminat o carte - și de comentat la autor, ceea ce va fi cel mai greu, împărțită între avîntul ingenuu și strădania stângace de intelectualizare.

și un ultim gînd, de acum cîteva zile, unul cu adevărat înspăimîntător: a fost nevoie de un război ca să mă îndrăgostesc.

sînt semne, maică!

Știți cum e aia cînd te apucă hărnicia de după Anul Nou, fir-ar al naibii, burta suptă, marș la luptă, se întoarce peștele (return of the mack, îhî!) pe un forum unde-a mai primit ajutor și altădată, spațiul optim, face jurnal nou, scrie prima postare: acesta-i anul, frați și surori, veni-va vremea și-acum este!, să băgăăăăm, toți acum cu miineeee!... și de a doua zi cade serverul forumului?

Ei bine, eu nu știusem.

basking in its sunlight

uneori mă gîndesc să mai alung din dragostea asta. momentan, temporar, nu știu, cu țîrîita. nițel să se ducă, să mă lase. se mai duce, sărmana, dar iar vine, vine cu tot alaiul de visat cai verzi pe pereți, indiferență față de restul, toți și oricare, n-aude, n-a vede, na greul pămîntului, ușurelul vîntului.

și iar zic: du-te, tu, un pic, lasă-mă să termin treaba, uite ce în urmă sînt, n-am mințile acasă, am ajuns să mă gîndesc că dacă aș avea capul ăla decapitat la îndemînă, aș ajunge la el. omîgî, omîgî. 

și pe urmă zic: dar mai stai, lasă ce-am spus, că mi-era dor de tine.

azi am avut o revelație

 cineva m-a felicitat pentru un articol scris pentru copii. zic: nu mi-e deloc îndemînă, că eu cu copiii n-am, n-am avut niciodată, nu știu cum să le vorbesc, nu știu cum să relaționez, sînt stîngace, nunu. nu știu să scriu povești.

după care m-a pocnit revelația: dar eu am făcut povești și imaginații de cînd mă știu! cu verii, cu vecinele, cu mine la mine-n cap. am inventat istorii dintotdeauna. cîte-n lună și în stele, scenarii întregi.

cum de nu m-oi fi gîndit pînă acum?

note de pe marginea războiului

 rezultate sondaj printre apropiați: 

- doi au puternice legături cu bucovina, genetic/nu - așa le trebuie ucrainenilor, dă-i dracu', că și ei..., huuooo

- unul are neamuri fugite din basarabia - să moară rușii în chinuri, huuooo

- unul a fost cumplit de dezamăgit de spoiala de revoluție de la noi - nu-i decît un teatru al marilor puteri, mor oameni degeaba, nu există idealuri, să-i ia dracu' pe toți cei de la conducere

- unul e istoric prin educație - acum poți să observi cum se formează și se definesc o nație și un conducător

- unul e rusofil prin educație - și restul rușilor ce vină au? și economia noastră de ce să sufere?

- unul e idealist, patriot, frustrat - în fine, cineva luptă pe viață și pe moarte pentru țară, să învingă dreptatea!

același război. aceleași adevăruri factuale. atâtea adevăruri individuale.

o seară.

am o prietenă care, după niște ani de viață chinuită, și-a găsit o pereche. fie și temporar. cred că e una din puținele dăți din viață cînd mă bucur de la un capăt la altul, cînd sînt încîntată pentru orice mărunțiș pe care mi-l împărtășește, cînd sînt alături de ea din tot sufletul.

aștept niște analize și un diagnostic. am băut și sînt speriată. mă gîndesc la toate lucrurile pe care nu le-am făcut în viața asta, cea despre care sînt conștientă. cum am tot așteptat „să cresc”, „să mă fac mare”, și am ajuns dincolo de jumătatea ei și mă întreb unde a trecut tot acest timp. de ce nu mă las să mă bucur de cît am, chiar dacă îmi poate fi luat de la o zi la alta.

ca de obicei cînd nu poți să vorbești cu nimeni. ca de obicei cînd bei.