deci, cum?

azi diminecioară, alergînd cu țigla de colo-colo, mi-am dat seama că am un fel de lipsă, un arrière-pensée ca o rosătură în curs de formare. abia pe prezan mi-am dat seama că mă aștept să fie martie friguros și să urmeze primăvara (e drept, se cînta la radio ceva cu „e prima zi de primăvară”). am intrat direct în vară, nepregătită. parcă văd că și vara asta se duce înainte să apuc să-mi fac mendrele cu ea, cum mi-au mai dat țeapă cîteva înainte.
sau poate...?