blame it on the rain

să stai în balcon, citind, și să auzi cum vine ploaia. pașii aceia mărunți, timizi, îndepărtați, care întîi îți par doar ceva cunoscut, dar pe care nu știi de unde să îl iei, iar apoi se transformă în ceva tot cunoscut, încă tot nenumit, și care îți umple sufletul de o bucurie măruntă, de-asta de zi cu zi, de care uitaseși. iar după bucurie vine și numele.
aceste zile pline de încîntări mici care mă fac să zîmbesc întruna de cînd m-am întors acasă...