prin prezenta

 mulțumesc celor 8 cititori ai mei din întreaga lume (care ești în rusia? și, mai ales, unde în rusia?!). <3 much appreciated.
revenons: zilele trecute, în metrou (da, țiglă temporar indisponibil, motor dat în fiert, macrou speriat, lăsat în parcare etc.), frecam mobilul. nu, n-aveam carte la mine. primesc înștiințare (carte) despre postare nouă, mă uit, de la un metru, ca o bătrînă în apropierea prezbiției ce sînt, la proaspăta prestație a unui anumit... îîî... shuffler (ca s-o citez pe pisica13, delicată cum o știm), cu care ați avut deja plăcerea, așa că nu mai insist. dacă mi-a oferit filmare nouă, hai să mă mai uit și la o favorită mai veche. cînd - ci, dar, însă, deodată! - descopăr că băietul de lîngă mine (pe la 35, nu minor) se uita și el lung în mobilul meu.
îl privesc pe sub sprîncene. el se uită la mine, plat, așteptînd o explicație.
- e un... ămm... dansatoor..., mă aud eu obvioasă și din ce în ce mai stins (și precis din ce în ce mai roșie).
clipește că ok, tot plat. 
mă întorc la mesajele pe care le frecam anterior, încercînd să mă confund cu plasticul albastru al scaunului - tehnica mimetismului, poate trece.
peste încă o stație, băietul de lîngă mine, cu telefonul în mînă:
- cum îl cheamă?