astăzi,

traversînd ca să mă întîlnesc cu niște prietene, am auzit drepnelele/lăstunii, am simțit vîntul răcoros al dimineții și căldura molcomă a soarelui printre frunze și, preț de o lungime de trecere de pietoni, m-am aflat la mare în iunie. aproape că puteam mirosi apa sărată, dar cam rece la vremea asta.

iar apoi i-am povestit uneia dintre prietene și mi-a răspuns:

- și eu! am traversat în spatele tău și m-am simțit la fel!

deci nu-s năucă. deci nu numai eu trăiesc în vara asta ca în verile de acum treizeci de ani.

madlene. madlene peste tot.