o seară.

am o prietenă care, după niște ani de viață chinuită, și-a găsit o pereche. fie și temporar. cred că e una din puținele dăți din viață cînd mă bucur de la un capăt la altul, cînd sînt încîntată pentru orice mărunțiș pe care mi-l împărtășește, cînd sînt alături de ea din tot sufletul.

aștept niște analize și un diagnostic. am băut și sînt speriată. mă gîndesc la toate lucrurile pe care nu le-am făcut în viața asta, cea despre care sînt conștientă. cum am tot așteptat „să cresc”, „să mă fac mare”, și am ajuns dincolo de jumătatea ei și mă întreb unde a trecut tot acest timp. de ce nu mă las să mă bucur de cît am, chiar dacă îmi poate fi luat de la o zi la alta.

ca de obicei cînd nu poți să vorbești cu nimeni. ca de obicei cînd bei.

uneori

mă trezesc ca dintr-un vis și-mi vine a scrie. și stau atîrnată o vreme în această cumpănă, de care apoi îmi amintesc ca și cum aș fi visat-o.

on things that are

ieri am simțit vara. m-am uitat cum vine, cum se așază în mine, cum se culcușește, lăbărțată, și mă ia în stăpînire. am gustat-o cum plimbi un vin vechi prin gură, să te îmbibe pe toate părțile. m-a colonizat și mi-a fost bine. ieri am trăit, preț de o oră, în vară.

and i wonder

 în cealaltă viață scriam așa:

întreabă turambarul cel bun ce vrem noi mai mult şi mai mult. pot să spun despre acum. despre în clipa asta. despre cum nu pot gîndi mai departe de acum ;)

să înot cu un delfin. să nu-mi pierd prietenii. să nu mă blazez. să nu doară mai mult decît putem duce. să călăresc. să-mi găsesc grădina visată şi să am cui s-o las. să nu mai întîrzie mult pînă să apară, şi să rămînă. să citesc.

voi?

 și cumva nu s-au schimbat multe. cumva nu s-a schimbat nimic. e de bine sau de rău că după 12 ani am aceleași dorințe?