thin white line

pentru că de fapt mi-e foarte frică. şi atunci respir aşa, superficial, să nu se simtă că sînt acolo, să trec neobservată, poate răul nu se va întîmpla.
să mergi conştient pe margine, de-a lungul liniei de demarcaţie, cu capul în jos, foarte atent să nu îţi scape pasul în nici una din părţi.
să mergi pe sîrmă.

totul e bine cînd...

mihai şi doyle s-au întors
:)

bits and pieces

"nu se spune la orele de istorie, dar ştefan cel mare, în perioada în care a fost căsătorit cu maria de mangop, a primit titlul de basileu, împărat al bizanţului"
"iar astea sînt poze din timpul incendiului. nu e nimic nou e vă spun: la mnar, ca şi la bcu, focul a fost pus, de cineva care ştia exact ce şi unde. şi dacă n-ar fi fost oamenii ăia, pentru care am tot respectul şi care au ieşit deja la pensie, sigur, erau comunişti şi ţineau şedinţe şi aveau plan cincinal, dar dacă mai avem colecţia de artă medievală e pentru că în '89, cînd începuse să se adune lumea în piaţa palatului, ei au strîns tot ce era în expoziţie şi au adăpostit în depozit, s-au comportat ca nişte profesionişti"

rîie

pentru cei care, ca şi mine, fac parte din clubul celor cu "mîncărici" (dermatită de contact cauzată de nichel - pentru cei ce nu ştiu cum se manifestă, este un scărpinat isteric ca urmare a contactului pielii cu catarama de la curea, dosul ceasului de mînă, capsele de pe blugi sau încălţări, ramele de ochelari, gablonţurile şi/sau alte aliaje cu nichel, ca să enumăr numai primele surse care-mi vin în minte) şi sînt cel puţin enervaţi de procentul ridicat de nichel din telefoanele mobile (care, nu-i aşa, se încing în timpul utilizării şi favorizează transferul nichelului, misere de misere), eaca am găsit ceva teste pe mobile mai vechi.
personal n-am găsit telefoanele alea prin oferta vdf, de exemplu, da' poate vă ajută la ceva...

că veni vorba, are cineva altă soluţie decît smacolirea elementelor metalice cu lac incolor? :((

ps cu datorie din 29 septembrie: ziegler este mare, vocal şi foarte masculin. heh.

.

cît de mult trebuie să-ţi pierzi încrederea în lumea înconjurătoare ca să-ţi pierzi şi încrederea în lumea interioară?

puţin pian

ludovico einaudi. îhî, nepotul preşedintelui.

din vacanţă

- am condus în picioarele goale sute de km
- am văzut marea cu fiecare val într-o altă nuanţă de verde-albastru
- am ascultat, siderată, predica de pe munte şi am re-descoperit omniprezenţa intoleranţei. separat, mi-am reamintit că sînt proastă
- am urcat pe munte pentru ultima geană de lumină la apus, în culorile vatei de zahăr, şi am ghicit locul de naştere al răsăritului pe malul cu freze
- am umblat locuri aglomerate pînă la refuz, sihăstrii supuse tirului de bliţuri şi chei ocupate de oameni ce vorbesc o altă limbă
- am pus cortul noaptea, seara, ziua, pe şi sub ţînţari, în vînt şi într-un început de ploaie
- am mîncat pepene roşu, mure abia culese şi compot de piersici proaspăt. şi m-am întors cu un pumn de zmeură de pe marginea carierei de piatră
- am făcut delfinaşi, spirale şi scufundări involuntare la mică adîncime, puţless în margine de apă şi semicampionate de remi
- am găsit cele mai bune şi cele mai proaste hamsii, m-am prăjit la soare şi am văzut un nene care a făcut o zi întreagă wagas la faleză
- mi-am bătut propriul record în ce priveşte numărul lunar de km, buratecul e un erou (ceea ce ştiam deja)
- am povestit, am dat din mîini, am rîs, am plîns, am tuşit noaptea, am ocupat prin surprindere o garsonieră, am strănutat de cîte şapte ori la rînd şi am povestit despre lucruri întîmplate acum prea mulţi ani
- am scris un cuprins de lucrare şi, spre disperarea apropiaţilor, am amînat o înhămare la un lucru important pentru că simt că nu-i vremea lui acum
- am făcut poze proaste şi poze mai bune, am ronţăit porumb copt şi am adormit în mijlocul activităţilor nocturne
- mi-am luat două perechi de blugi şi două bluze, am revenit la bagajul minimal, am căpătat, cu o revistă, un ceas colorat pe care îl port.

şi cred că asta e nota cea mai bună pentru încheierea minidării de seamă.