Thursday, January 23, 2020

dacă doriți să revedeți

(eu cu siguranță vreau)


2008-12-07T10:04:52

para-kalo. ne.

ea este neatentă şi frumoasă. a uitat că e frumoasă, şi nu ştie ascunde asta.
- două sute de kalamata.
întinde mîna spre vas.
întîia masă, cu daruri din partea casei, carnea tăiată subţire şi foarte aromată, lumina blîndă peste grîne şi, din loc în loc, gheizerele aspersoarelor. apa rece, tot timpul, pusă în faţa ta înainte de a deschide gura să spui cine eşti sau ce vrei. geometria umbrelor de lemn peste nisipul alb şi foarte fierbinte, contrastul năucitor cu apa, άπολλωνία. piatră, totul numai piatră.
are o basma pe care a purtat-o şi mama ei, înflorată, moale. seara îi cade largă pe umeri, ca un şal.
îmi răsfir părul să se usuce. insula mică din faţă e încă luminată roz-bombon, nu se mai clatină nici măcar marginea apei, un lac cu marginea de nedesluşit sub cerul fără culoare. stau picior peste picior, la un şezlong distanţă de bărbatul care mă vrea aici, acum, impulsiv şi totodată conştient pînă la ultimul fir de păr că e promis altcuiva. încrîncenarea alegerii imposibile. insula mare este plină de turişti şi atît de superficială, aduce cumva veneţiei de suprafaţă.
- şi o jumătate de nafplion.
φίλιπποι, de fiecare dată lungesc gîtul către ruinele din care se zăreşte numai vîrful. "- ce, vrei să ne oprim? - mmmnu... data viitoare." sigur că vreau. sînt impaired din cauza fracturii, a arsurilor de la plajă şi a lipsei buratecului. mă simt stingheră, mi-e greu să cer. mi-e greu să vreau explicit şi limitat, aş colinda de una singură să pun mîna pe pietrele albe şi calde, să-mi spună cum se umbla pe εγνατία οδός şi se secau mlaştinile. să-mi amintească de mарица sau de heraclea perinthus.
boabele negre cad una cîte una în punga de plastic.
cerul e foarte albastru. στάγιρα dinainte de tutorele lui alexandru, cea de la alde ίωνες, veniţi tocmai din cicladele de nord. nu e apăsarea fermă şi dominatoare a dobrogei, nu e veselia colorată de lîngă bodrum kalesi, străjuitor de άλικαρνᾱσσός. e cumva mai bătrîn şi mai nepăsător, ne-a văzut şi ne-a fumat de mult.
- altceva?
leandrii roz sălbatici şi inodori înşiră petale firave în calea maşinilor în viteză. argintul măslinilor acoperă tot ce nu este piatră seacă, sarea mării usucă şi arde. aripile multicolore se ridică într-o spirală de adn, stau culcată pe spate sub ele într-o clipă perfectă de fericire, de parcă l-aş fi văzut pe moş crăciun. παγγαίo se ascunde mereu în ceaţă sau poate în سموم, sîmūn-ul de pe continentul învecinat, care adastă zile la rînd suspendat deasupra cîmpiei, dincolo de peretele de aproape 2000 de metri. sub măslini sînt şerpi.
- mulţumesc.
dă absentă din cap şi ridică ochii spre următorul cumpărător.


Friday, December 6, 2019

de sezon

cîteodată cînd vine ajunul lui moș niculae și n-are cine să-ți pună cadouri în ghete, ai așa un fel de strîngere de inimă.
dar dup-aia te vezi cu prietenii. ❦

Monday, November 4, 2019

uneori

mi-e dor să fiu iubită.

Wednesday, September 4, 2019

envy-green

„the terrible engined angels that guarded the edge of the world”
deci cum puii mei să scrii așa?

Wednesday, July 17, 2019

promisiuni

de fiecare dată după ce ies de la policlinică, îmi permit o tratație la bistroul francez din intersecție. mereu e dimineață tare, străzile sînt abia spălate și mai puțin pline. măturători, florărese, cîțiva amploaiați grăbiți spre fabrici.
mereu îmi promit că o să vin, într-o zi de concediu, și o să mă așez la una din mescioare, să îmi beau lattele și să-mi mănînc croissantul citind ziarul, trăgînd cu ochiul la trecători și așteptînd să mă ajungă soarele de după bloc în acest cartier care dimineața pare aproape normal.

Tuesday, July 16, 2019

his-t...

sigur că dacă fac copy în mobil nu pot face paste aici. nu direct, anyway.
„I’ll sing in the shower again, cook with a smile and dance in all the rooms.
I will heal.”

and yet. and yet...


Tuesday, July 2, 2019

e una din zilele alea

în care muncești de la șapte jumate dimineața și vei munci pînă la șapte seara. după care încui tot satul, vizitezi genitoarea, iei-dai diverse, te tîri prin orașul ireal de fierbinte pînă spre înnoptate, cînd ajungi acasă - și parcă văd că iar o să-ți vină să nu mai urcipînălapatrupescări, parcă ar fi mai simplu să te rezemi de gard și să asculți ciușii.
sînt obisită rupă obosită ruptă, cred că o să ascult jumătate de oră de muzică și abia dup-aia să-i iau urma lui sham, cel de pe cîrtițieră, care și el e frînt după o noapte de alergat între măcelari, doctor și restul echipajului.
(asta e o idee de scris, s-o notăm. aia din substratul acestei însemnări. sper s-o rețin pînă ajung la keep.)