dacă doriți să revedeți

(eu cu siguranță vreau)

2008-12-07T10:04:52

para-kalo. ne.

ea este neatentă şi frumoasă. a uitat că e frumoasă, şi nu ştie ascunde asta.

- două sute de kalamata.

întinde mîna spre vas.

întîia masă, cu daruri din partea casei, carnea tăiată subţire şi foarte aromată, lumina blîndă peste grîne şi, din loc în loc, gheizerele aspersoarelor. apa rece, tot timpul, pusă în faţa ta înainte de a deschide gura să spui cine eşti sau ce vrei. geometria umbrelor de lemn peste nisipul alb şi foarte fierbinte, contrastul năucitor cu apa, άπολλωνία. piatră, totul numai piatră.

are o basma pe care a purtat-o şi mama ei, înflorată, moale. seara îi cade largă pe umeri, ca un şal.

îmi răsfir părul să se usuce. insula mică din faţă e încă luminată roz-bombon, nu se mai clatină nici măcar marginea apei, un lac cu marginea de nedesluşit sub cerul fără culoare. stau picior peste picior, la un şezlong distanţă de bărbatul care mă vrea aici, acum, impulsiv şi totodată conştient pînă la ultimul fir de păr că e promis altcuiva. încrîncenarea alegerii imposibile. insula mare este plină de turişti şi atît de superficială, aduce cumva veneţiei de suprafaţă.

- şi o jumătate de nafplion.

φίλιπποι, de fiecare dată lungesc gîtul către ruinele din care se zăreşte numai vîrful. "- ce, vrei să ne oprim? - mmmnu... data viitoare." sigur că vreau. sînt impaired din cauza fracturii, a arsurilor de la plajă şi a lipsei buratecului. mă simt stingheră, mi-e greu să cer. mi-e greu să vreau explicit şi limitat, aş colinda de una singură să pun mîna pe pietrele albe şi calde, să-mi spună cum se umbla pe εγνατία οδός şi se secau mlaştinile. să-mi amintească de mарица sau de heraclea perinthus.

boabele negre cad una cîte una în punga de plastic.

cerul e foarte albastru. στάγιρα dinainte de tutorele lui alexandru, cea de la alde ίωνες, veniţi tocmai din cicladele de nord. nu e apăsarea fermă şi dominatoare a dobrogei, nu e veselia colorată de lîngă bodrum kalesi, străjuitor de άλικαρνᾱσσός. e cumva mai bătrîn şi mai nepăsător, ne-a văzut şi ne-a fumat de mult.

- altceva?

leandrii roz sălbatici şi inodori înşiră petale firave în calea maşinilor în viteză. argintul măslinilor acoperă tot ce nu este piatră seacă, sarea mării usucă şi arde. aripile multicolore se ridică într-o spirală de adn, stau culcată pe spate sub ele într-o clipă perfectă de fericire, de parcă l-aş fi văzut pe moş crăciun. παγγαίo se ascunde mereu în ceaţă sau poate în سموم, sîmūn-ul de pe continentul învecinat, care adastă zile la rînd suspendat deasupra cîmpiei, dincolo de peretele de aproape 2000 de metri. sub măslini sînt şerpi.

- mulţumesc.

dă absentă din cap şi ridică ochii spre următorul cumpărător.