e rece, din ce în ce mai rece. vara se duce ușurel, pe după colegii care-mi trăncăne zilnic în cap, pe lîngă înruinările din jur, printre șoimii care pîndesc de pe antena blocului. frunze verzi care am senzația că mîine nu vor mai fi.
poate facem o excursie la mare duminică. poate mai văd păsări. poate mă mai desprind de pămînt și mai visez un pic, deși va fi cu gălăgie veselă de fete.
e un fel de alergare pe dinăuntru de care nu mă mai dezbar, de ani. obositor să nu-ți tacă deloc mintea. s-o mai tentez cu niște lumi noi, de prin lecturi. începusem bine în vacanță, iar m-am deturnat singură.
Posts
No comments:
Post a Comment