cineva m-a felicitat pentru un articol scris pentru copii. zic: nu mi-e deloc îndemînă, că eu cu copiii n-am, n-am avut niciodată, nu știu cum să le vorbesc, nu știu cum să relaționez, sînt stîngace, nunu. nu știu să scriu povești.
după care m-a pocnit revelația: dar eu am făcut povești și imaginații de cînd mă știu! cu verii, cu vecinele, cu mine la mine-n cap. am inventat istorii dintotdeauna. cîte-n lună și în stele, scenarii întregi.
cum de nu m-oi fi gîndit pînă acum?
Posts
No comments:
Post a Comment